22 decembrie 2009

Sex animalic

Inspirată de aicişa, mi-am amintit că şi adoratul meu este prietenos cu orice creatura vie sau avie care nu îi poate lua din mâncare:





Ce ştiu eu despre dragoste

Acum doi ani, mă plimbam prin Budapesta (parcă) şi am văzut un bărbat şi o femeie cam între 30-40 de ani ţinându-se de mână. Mergeau în faţa mea şi se legănau larg în mersul lor în aceeaşi direcţie, ca două popice abia atinse de minge. Erau, cum le-aş spune eu dacă nu aş fi aşa ovariană, handicapaţi. Şi am învăţat atunci că poţi să fii oricât de şchiop, că în lumea asta asta cineva e la fel de şchiop ca tine şi o să învârtă bucuros în aceeaşi direcţie cu tine.

Despre Avatar, dom'le

Am fost joi noapte la Avatar 3D, la avanpremieră, awesome. Filmul este foarte foarte bine realizat, năsucurile personajelor se mişcă extrem de natural, bla bla, bla bla. Vreau să atrag atenţia, însă, că filmul este LUNG! şi filmul are o poveste SIMPLĂ şi unsuroasă de atâtea clişee.
Adică e super, dar na...

20 decembrie 2009

Exagerări şi lucruri bune

Iar m-a pus proasta inspiraţie şi m-am uitat la Realitatea TV la un talk show very very annoying cu doi moderatori tare neplăcuţi. Acolo un primar ne povestea dintr-o piaţă bucureşteană că şoferii sunt obligaţi să-şi pună cauciucurile de iarnă pentru a evita accidentele, aglomerările şi alte neplăceri care blochează traficul. Într-un colţ al  studioului s-a auzit că primarul face o propunere legislativă, iar în celălat s-a auzit că primarul e de părere ca şoferii care nu-şi pun cauciucurile de iarnă ar trebui împuşcaţi. Apoi au început să-şi ridice sprâncenele cu privire la orarul şi eficienţa maşinilor de deszăpezire cu maximă obrăznicie. După care un domn l-a jignit uşor pe Crin Antonescu pentru că îi era la îndemână, cu o mimică iarăşi obraznică. Pentru că ăsta este jurnalismul de calitate. Pentru că jurnalismul de calitate se bazează tot timpul pe atacuri, distorsionări şi obrăznicie de-aia de merită o palmă. Pentru că eu nu simt că toţi deştepţii ăştia se străduiesc să-mi prezinte situaţia pe toate feţele, ci că iau situaţia şi oamenii implicaţi în ea, mai pun nişte mâzgă şi fac un cocoloş dezgustător care nu are nimic de-a face cu realitatea. Nu asta vreau să văd la televizor şi din acest motiv sunt foarte dezamăgită. De-aia am şi decis să o iau într-o direcţie foarte feminină la un moment dat, thank you very much!


De când a început să ningă, am întrat în mood-ul de sfârşit de an şi mi-am dat seama că anul acesta a fost mai mult bun decât prost, chiar dacă nu am prosperat financiar. Am văzut piese de teatru absolut superbe, delfini, rechini, am început să tolerez fructele, am luat nenorocitul de permis, am plâns de fericire de nenumărate ori, mi-am dat seama că am prieteni, am învăţat să fac tiramisu, să schiez, să stau degeaba, să completez o constatare amiabilă, am suflat într-o lumânare la mare,  am primit cel mai pufos halat bleu şi mai ales, dar mai ales, sunt o gâscă fericită.


Şi la prima oră a dimineţii am deschis calculatorul, only to see că prietenul meu a uploadat pozele făcute ieri la ţară, cu ocazia tăierii porcului, şi citez: Scovergi on Flickr...

05 decembrie 2009

TKO

Din păcate Badr Hari a pierdut finala K1 de la Yokohama. Sunt cam pissed, dar a fost o finală foarte foarte frumoasă. Dar oricum sunt pissed...

04 decembrie 2009

Iubi, am decorat bradu'



Ta daaaaa!!


Diseara

Ce o sa fac:



Ce vreau să fac de fapt:









Poze Flickr, photos.com

03 decembrie 2009

Luna Noua sucks

Ups, spoiler!
Needless pentru o femeie feminină să mai explice ce a împins-o la premiera filmului Lună Nouă. Dar am fost şi l-am luat şi pe boyfriend. Am citit câteva review-uri înainte [parcă mai aveam nevoie de vreo recomandare...] dar nimic nu a lăsat să se întrevadă exact cât de prost este acest pateu. Don't get me wrong, nu mă aşteptam la Marchizul de Sade meets Joe Black under the Tuscany Sun, dar totuşi, ceva entertaining, ieftin şi charismatic puteam sa jur că se va derula în faţa ochilor mei. Nici poze nu vreau să uploadez...
Să începem cu începutul. Aşa cum relatam prin primăvară, cartea e nasoală. Dacă eşti femeie, prietenă sau colegă cu mine...sau dacă te holbezi la mine în trafic aiurea sau eşti cosmeticiană şi ţi-a plăcut această carte, te-a "emoţionat", te-a atins la coarda sensibilă, te anunţ că eşti cam proastă şi nu vreau să mai lucrăm împreună sau să stăm la semafor amândouă şi nici nu mai vin să mă pensezi like evăr!
Deşi autoarea Stephenie Meyer este lipsită de talent, tehnică şi creier, Holiudul a reuşit să adune în primul film actori charismatici, au pus acolo fix două glume slăbuţe cât să zici "hihi", a băgat Volvo, muşchi, dinţi, close-up-uri. De toate cât să te distreze puţin într-o seară dacă nu ai ce face.
În ăst al doilea film, totul ia o turnură moale şi nasoală ca o bamă fiartă. În primul rând Bella Swan este tot proastă şi îmi face sexul de râs. Îi recomand un RMN fiindcă se împiedică în propriile şireturi de prea mult ori. Vampirul Edward Cullen nici măcar nu mai este sexy, nu se mai semipupă cu Bella ca în primul film şi nici nu-şi mai suflă unul altuia aer cald în gură de 3 ori pe minut. Familia Cullen îşi cam pierde din strălucire şi nu am înţeles de ce Niki Reed şi Kellan Lutz au fiecare câte 2 replici. That's not cool! Dakota Fanning putea să fie oricine. Îşi dă ochii peste cap de vreo 2 ori şi zice "PAIN". Ce să mai, un rol de valoare pentru Dakota. 
Am lăsat la sfârşit singurele părţi bune din film. Sunt în număr de şase şi sunt plasate pe abdomenul minorului Jacob Black. 
Mai bine mergeam la Le Concert de două ori.

Feminina @ the movies



Unul care va să vie.


Fără să fiu vreo expertă...De fapt, sunt o expertă, ce naiba! Astfel, îmi dau seama dacă un film este bun sau nu din primele secunde de trailer. Şi având în vedere ca în primele secunde din trailer-ul filmului Avatar isteţul de la montaj ne enumeră succesele regizate de James Cameron, la ăsta nu m-am prins aşa de repede.
M-am prins, însă, când au început să apară actorii: Mr. Hotpants din Terminator Salvation şi gagica aia mişto [spoilers ahead] care se pupă cu Spock în Star Trek. Plus că e şi cu Sigourney Weaver de care mie mi-a plăcut foarte mult dar apare rar în filme. Michelle Rodriguez nu ştiu ce caută acolo având în vedere că e destul testosteron de la Worthington ca să mai intre şi asta. Abia aştept!


Unul care e deja în cinematografe.


"Le Concert", în regia lui Radu Mihăileanu este unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-am văzut în ultima vreme. Nu ştiu dacă e "bun", dacă e comedie sau dramă, ştiu că nu am fost decât ochi şi urechi. 


În film se vorbeşte rusă şi franceză. Când a aflat asta, feminina a zis  ca o proastă: "pffffff, european independent shit, hai la nişte desene!". Dar cum m-am săturat de Hollywood, sequels şi prequels [Twilight ffs!] şi mi-am amintit vag că europenii au un umor deosebit, am decis să îndur.
Este povestea fostului dirijor, Maestrul Andrei Filipov, care cu 30 de ani înainte de momentul în care îl întâlnim în uniforma de om de serviciu la Orchestra Bolşoi, refuzase să renunţe la interpreţii de origine evreiască din orchestră, fiind astfel considerat duşmanul Partidului Comunist. Prietenii săi sunt concediaţi sau condamnaţi, iar Andrei devine alcoolic şi depresiv. După ani de umilinţe, în timp ce freca podeaua în biroul directorului, Andrei interceptează un fax de la Palais Chatelet în care orchestra este invitată să concerteze la Paris, moment în care Andrei decide să adune vechea orchestră şi să onoreze invitaţia în locul Bolşoiului.
Filmul m-a fermecat din prima pentru că se cântă la vioară. Vioara este instrumentul meu preferat. Nu ştiu să cânt şi nici nu cunosc multe piese pentru vioară, dar dacă aud una bună, îmi curge apă din ochi. Apoi actorii sunt buni, adorabili şi scenariul este viu şi real, chiar dacă acţiunea este puţin îndulcită. În film mai joacă [the awesome] Melanie Laurent, Mihai Călin apare într-o poză, Aleksei Guskov este Andrei Filipov, Valentin Teodosiu, Tolea, Rosemarie - dansatoarea de la Suprize, Surprize. Abia aştept să apară şi pe DVD, să bocesc şi în intimitatea sufrageriei proprii.

24 noiembrie 2009

Mi-am dat seama că mă iubeşti




Atunci când am venit seara de la birou şi tu te jucai Galactic Civilization şi m-am enervat când te-am văzut aşa relaxat şi moale dar am hotărât totuşi să fiu drăguţă şi am început să fredonez "tananaaa nanaaaa" şi m-am dezbrăcat în chiloţi şi tu de drag ai botezat o planetă cu numele meu.

20 noiembrie 2009

Cu semnul exclamării

Mă distram pe un forum de mirese, când am văzut o utilizatoare care nu avea profilul completat:



Nu si-a setat data nuntii !
Nu si-a setat biserica !
Nu si-a setat restaurantul !

Revino-ţi în simţiri femee şi setează-ţi ce ai de setat!

Nu mă simt aşa bine...

În primul rând mă doare tot corpul. Vreau să mă fac alpinistă, să mă doară din cauze nobile. În plus, am citit comentariile la acest post şi m-am enervat foarte tare. Maşina este o chestie care te duce de la A la B, te apară de ploaie şi are radio să asculţi Guerrilla de dimineaţă. Asta pentru mine, pizda, cum se exprimă un comentator. Aşa m-am săturat de rahatul ăsta întreţinut de şoferii de sex masculin cu femeia la volan, încât de fiecare dată când mă mai claxonează vreunul că s-a pus verde şi eu nu am pornit peste pietoni, scot capul meu feminin şi drăguţ şi îi urez să moară în beznă.
Maşina mea takes me places. Dimineaţa, în traficul de Bucureşti conduc lejer, nu mă enervez, am cafea la mine, what can go wrong? A, dar asta este chiar o atitudine de pizdă la volan. Eu, vita paricopitată habar nu am că trebuie să mă comport ca în junglă, că sunt la raliu, că viteza maxim admisă e o un drac de cutumă, că totul e la mica înţelegere.
Cel mai mult îmi plac băieţii care conduc Ford Escort din '82. Unii mai rău intenţionaţi ar putea interpreta că mă deranjează maşinile vechi. De fapt, mi se fâlfâie. Şoferii lor mă enervează. Ei turează, fac slalom, mă îneacă în fum, se încruntă la mine când îndrăznesc să dau prioritate nesimţiţilor din giratoriu şi după mulţi nervi pe metru linear, se opresc resemnaţi la acelaşi nivel cu mine, la culoarea roşie a semaforului. Pentru ei eu sunt o proastă adormită care încurcă traficul. Nda, bine.
Şi apoi sunt ăia cu A3 negru cu jante negre, abţipilduri negre şi negru sub unghie. Numărul de GR, VN, ok şi B dar mai ales CT. Ei fac zgomot şi când stau pe loc, se uită cu sictir la maşina mea turcoaz, de pizdă în care eu pizda dorm la volan şi demarează în trombă de-aia nasoală. "I-am dat mucu' la pizda aia care doarme pă ia". Cu ei mă întâlnesc din nou la semafor sau puţin după, opriţi de poliţie. 
Şi mai sunt ăia care au uitat regulile de circulaţie, prioritate şi conduc după regula unică "să umilim pizda". Ăia care te depăşesc pe trecerea de pietoni şi apoi se smucesc în faţa tu şi pun o frână bruscă, să-ţi clănţăne dinţii-n gură, pizdă ce eşti.
Nu vreau să judec pe nimeni, însă toate specimenele astea sunt de sex masculin. Nici feministă nu sunt, cum am mai spus, tind spre ovariană. Dar bărbaţii la volan ar trebui să se mai calmeze [ffs!].

19 noiembrie 2009

Leapşa random

M-am autoservit, de la Roxana Radu. 
1. Ce speli prima data la dus?
Da.
2. Care este culoarea ta de helanca preferata?
Neagra.
3. Iti place cafeaua?
DA.
4. Cum te simti acum?
Ca după nervi.
5. Care este ultima litera din numele persoanei de care esti indragostit/a?
n
6. Care e ultimul vis pe care l-ai avut?
Nu ţin minte visele.
7. Ai putea manca o luna intreaga felul tau de mancare preferat fara sa te saturi de el?
Da, o şi fac de vreo 4 luni.
8. De ce ai o pofta puternica acum?
De acasă.
9. La ce te gandesti cand auzi cuvantul “varza”?
La spelling.
10. Ai numarat vreodata pana la 1000?
S-ar putea.
11. Musti sau lingi inghetata?
O ling.
12. Folosesti emoticoane?
Da, des.
13. Cate dormitoare are casa ta?
Nu am chef să le număr acum.
14. Ai cunoscut vreodata o celebritate?
Da.
15. Iti place branza?
Rău.
16. Care e ultima melodie de care ai fost obsedat/a?
Chris Isaac – Lie to me.
17. Cate tari ai vizitat?
Am vizitat oraşe, nu ţări.
18. Sunt parintii tai stricti?
Nu.
19. Ai sari cu parasuta/parapanta/planorul?
Nope.
20. Ai lua masa cu George W. Bush?
Da, sigur.
21. E ceva stralucitor in camera ta?
Tapetul, oglinda, mânerele de la noptiere, cuvertura de pe pat şi pun pariu că mai sunt şi altele.
22. Inchiriezi filme?
Da, mai închiriez.
23. Unde vei merge sambata seara?
Acasă.
24. Oua albe sau maro?
What?
25. Iti place muzica?
Da.
26. Ai mers cu trenul?
Da.
27. Ce zi a saptamanii e?
Joi.
28. Ce ai mancat la pranz?
2 felii de quattro formagi.
29. Ce face maine prietena ta cea mai buna?
Merge la birou, se conversează cu mine.
30. Ai vazut filmul The Butterfly Effect?
Doar începutul.
31. Ce crezi despre Yankees?
Fun.
32. Ai parul ondulat?
Nu.
33.Cand ai plans ultima data?
Săptămâna trecută.
34. Ai intrat vreodata intr-un zid?
Da.
35. Anotimpul preferat?
Toamna.
36. Adormi cu televizorul deschis?
Da.
37. Ai baut vreodata alcool direct din sticla?
Da.
38. Crezi ca esti batran/a?
Nu.
39. Ti-e frica de intuneric?
Da, rău.
40. Iti place viata ta momentan?
Da.
41. Bati in lemn?
Da.
42. Ai o vedere buna?
It’s my super power J
43. Poti sa faci hula hoop?
Da.
44. Unde sunt parintii tai?
Acasa.
45. Ai fost vreodata sarutat/a in lift?
Nu-mi amintesc.
46. Care e urmatorul CD pe care il vei cumpara?
Nu stiu.
48. Ce ai cumparat ultima data?
Rammstein – Liebe ist fur alle da.
49. Cat de des vorbesti la telefon?
What?
50. Esti intr-o relatie complicata?
Nu.
51. Ai pus piedica cuiva vreodata?
Am încercat...
52. Folosesti betisoare chinezesti?
Nu.
53. Ierti prea mult?
Nu.
54. Detii o arma?
Păi da, ca Chuck Norris…
55. Ai fost vreodata intr-un castel?
Da.
56. Iti place parul tau?
Da.
57. Iti place de tine?
Da.
58. Esti mai apropiat de mami sau de tati?
None.
59. Ti-a placut leapsa asta?!
Da, de-aia am şi luat-o.

18 noiembrie 2009

Am fost la Praga

Sigur, ar fi trebuit ca din octombrie şi până acum să-mi adun gândurile şi să vorbesc despre ce am "bifat". Dar nu am vrut să bifez nimic, decât să mă pup în diverse locuri cu boyfriend. Şi am reuşit. Pe două poduri, pe două vaporaşe, la Starbucks, la ceas, în cinşpe restaurante, în patruzeci de metrouri. Cred, nu sunt sigură, că am reuşit un slow travel :)



















I heart mainstream

I do. 

17 noiembrie 2009

De citit

Nu am niciun fel de inspiraţie şi vroiam să citez nişte poeme de răsboiu, dar mai drăguţ astăzi mi s-a părut proza de răsboiu.

12 noiembrie 2009

Decât contribuţia mea

Să moară decât toti duşmanii mei!
Windows has encountered decât an error.
Decât singurică, singurică?
Fii feminină! Poartă decât rochie…

Se întâmplă ceva...

Nu ştiu dacă este din aer, de frica gripei porcine, vârsta sau mai ştiu eu ce alt factor. Cert este că am devenit extrem de ovariană. Nu tu feminină, miţi, piţi. Pur şi simplu ovariană. Să mă explic pe mine însămi. Gătesc. Fac tarte. Tartă cu mere, tartă cu spanac, feta. Visez! să fac şi mai multe tarte în viitor. Chiar în acest moment de [chipurile] relaş la birou, locul unde până nu demult, dată fiind vârsta mea, era un doar un gol fiindcă nu mi se închiseseră fontanelele, îmi zvâcneşte aproape erotic şi eu visez tarte. Mai pe româneşte, mi se zbat creierii în cap şi gândurile mele de relaxare se îndreaptă către frigiderul de acasă, în care mă aşteaptă un blat de pizza gata de ornat! O să pun mozzarela, brânză albastră şi o să-l mint pe hubby că e o pizza Quattro formaaaaagi. Mai acu' vreo două zile mi-am dat seama că sunt prietenă pe Facebook cu Adrian Hădean. Oh, teh joy! Să vă mai zic? În dreapta biroului, am un binder mare, albastru cu o etichetă cu un nume, ceva fancy corporatist. Eeeee, în acel binder, am o reţetă de pâine cu susan şiiiiiii încă una de cartofi umpluţi cu ciupeeeeerci. Şi sunt atâââât de ovarianăăăă încât lungesc toaaate vocaleleeee. Şiii când am văzut că şi idoala mea în şoferie, Simona Tache, găteşte, am intrat în panică şi m-am ascuns pe blog.
Pheeeew....

Balul Bobocilor, cu sprijinul gros al sponsorilor

Citesc în Cancan (OK...stiu...) că liceul Jean Monet va avea parte anul acesta de o paranghelie monstruoasă la Bamboo, unde eu nu fusei niciodată btw, şi că vor mai şi cânta artişti internaţionali ca Fatman Scoop, dar şi de-ai noşti: Puya, Alex, Cream, astea... But wait, there's moar! Boboacele şi bobocii care vor participa la concursul de Miss, respectiv Mister, au primit şi un shooting cu mestrul în maieu Hennessy [sigur, am doi ochi extrem de beliţi şi buzele formează un O larg]. Am emoţii şi pentru juriu, deoarece 3 dintre cele 6 candidate la titlul de Miss seamană ca 3 picături de apă foarte cute şi pe toculeţe.

Mi-am amintit cu drag de balul bobocilor de la liceul meu din Drumul Taberei. Aud pe cineva râzând, o să mă opresc...

Era să nu ajung la balul bobocilor fiindcă nu vroia maică-mea să mă lase la discotecă, da, I'll say it, la Why Not! Aveam bilet, aveam fustă, aveam toace, aveam şampon pentru volum şi dorinţa de a vedea o discotecă pe dinăuntru. Organizatorii balului erau nişte zei. D-alde Poponeţ şi Loredana de la Trident. Un coleg de an mai solid (de la atâta ulei de peşte cât pompaseră bunicii) era badigard cu încruntătură. Era frig şi am împărţit vreo 10 inşi un taxi. Mi se părea că mă duc în buricul Ibizei, vous comprends??

Oai şi am băut o bere în Why Not, am stat 2 ore în picioare în Why Not să văd concursul de Miss, proba de talent în care toate fetele au dansat din buric, oai...a fost teribil.

Oare liceenii din Monet vor privi peste ani, cu aceeaşi îngăduinţă balul lor puţin retardat? Misele se vor uita oare în urmă la cracii sufocaţi în leggings de PVC şi clutch-ul cu imprimeu păun cumpărat de la Mengotti [că H&M e pentru fraiere] la fel de duios? Mmmmnu cred. Pe vremea mea [acum cca. 2 săptămâni] parcă era mai bine. Parcă eram şi mai sărăci. Şi parcă am prea multă dreptate :)))

În fine, dragi liceeni, don't mind me şi distracţie plăcută!

06 noiembrie 2009

Există fericire şi se poate cumpăra cu bani (!!!!!)


Citesc pe blogul Good Food că există caviar de ciocolată. OMG, ce poate fi mai bun? Googăluiesc repede şi aflu că se există şi se merită, la Venchi. Da! Ziua mea tocmai a devenit mai bună. Nu mă aşteptam ca ziua să devină bună decât peste vreo 3-4 săptămâni, când speram eu să-mi treacă figura dezamagită şi ridul dintre sprâncene şi ecoul din cap Dumnezeulecumesteposibil!?!?! Dumnezeulecumesteposibil!?!?! Dumnezeulecumesteposibil!?!?! Dumnezeulecumesteposibil!?!?! Plus că am o rochie nouă şi colorată care zău, fără nicio legătura cu adolescenţa mea ghidată de revista de real succes 20ani (remember? good times....), îţi aduce zâmbetul pe buze.

Au revoir you fuckers!

Citatul zilei

Here goes a cute one:

"Toate impozitele - directe si indirecte - contribuie la scaderea nivelului de trai al populatiei, dar in mod diferit." (Prof. Univ. Dr. Dan Drosu Saguna - Drept financiar si fiscal)

30 octombrie 2009

Băi ce puţin a stat Abrazos Rotos pe ecrane....

Feminina recomandă - Activităţi în 2


Am jucat aseară Prince of Persia şi boy! ce repede a trecut timpul. Eu, feminina am iniţiat iniţiativa, am desfăcut ambalajul şi am făcut puppy eyes să-mi bage şi mie cineva cablurile pe unde trebuie. Jocul este foarte cool şi dacă te uiţi atent, floricelele au o grafică super. Plus că Prinţul Persiei se scarpină în cap atunci când îl ţii jumătate de oră într-o văgăună mică ca o ulcică fiindcă nu îţi iese NEAM the wallrun.

Sigur că m-a sufocat iubi până la urmă şi i-am cedat locul, dar cu skill-urile mele de cititoare a manualului de utilizare şi cu îndemânarea lui iubi, l-am scos pe Prinţul din văgăună şi l-am reunit cu Elika, what's her face...

Realizarea cu care personal mă mândresc şi pe care o voi trece în CV este aceea că atât am insistat pe langă iubi "Apasă L2 să vorbim cu Elika!!" încât am primit la final Trofeul Companion. How feminine is that? :) Am întâmpinat probleme şi au apărut disensiuni în echipă în momentul luptei mele cu un morman de noroi care avea o sabie mai mare decât a mea. Iubi nu poate concepe pararea unei lovituri, pentru el existând doar atacul. Dar eu ştiu mai bine şi l-am trimis pe motherfucker la plimbare. Pam pam.

Astfel, dragă Mihaela Tatu, având în vedere cele expuse mai sus, cred că putem doborî mitul conform căruia o feminină nu se poate interpune între un bărbat şi jocul său pe PS3. O să revin cu un post despre cum poţi să-i dai unui bărbat câinele afară din dormitor. Încă nu am reuşit, dar fac progrese.

27 octombrie 2009

Mărturisesc


... că ieri de dimineaţă mi-a ieşit în cale o platformă care ducea o maşină parcată ilegal la centrul de pe Străuleşti. Şi dacă tot eram în curbă şi încetinisem, iar ea, platforma încetinise să intre în curte şi ne priveam în ochi, am zis să-i arăt un semn de pace şi să-l înjur cu sete. Which I did.

... că plecatul cu prietenii oriunde, chiar şi până la iarbă verde este foarte dificil. În zilele noastre mai bine îţi bagi un pai în ochi, sau ieşi afară în ploaie dezbrăcat în timp ce te loveşti peste picioare cu o ştevie lungă, decât să planifici ceva în grup. Poate sunt ai mei defecţi...

... că de fiecare dată când vreau să încep să zic "Nu" şi "Nu pot" îmi ies în cale tocmai cele mai dragi persoane şi atunci nu ştiu ce să fac. E karma.

... că nu îmi place să stau degeaba pe termen lung, să mă moleşesc fizic şi psihic, dar vreau o duminică a mea, cu draperiile trase, să mă uit la Harry Potter toată ziua.

... că mi-e frică de întuneric şi de fiecare dată când stau în întuneric văd fix figura creaturii din Labirintul lui Pan.

... că am încercat treaba asta cu responsabilităţile şi mi s-a cam luat.

... că am încercat treaba asta cu feminismul şi eu de fapt vreau flori, să fac tarte şi copii.

... că mi-am făcut blog ca să nu-mi sufoc creativitatea şi pierd timpul vorbind numai despre mine.

... că am aflat foarte târziu că Tibetul nu este în India şi am crezut, până luna trecută, că Spania are preşedinte.

... că sunt rea cu cei din jur, dar sunt mult mai rea cu mine. Asta e o chestie pe care multă lume o uită. Aşa că dacă ai un şef al dracului sau un prieten prea, prea perfecţionist nu trebuie să simţi altceva decât milă pentru nopţile dese pe care nu le doarme.

... că înjur cu plăcere.

... că nu îmi place jazzul at all şi cred că oamenii care îl ascultă sunt nişte snobi "cu toatele".

... că eu în secolul 21 tot nu înţeleg homosexualii şi perverşii gravi [care sunt în legalitate desigur], dar sunt all for sexy lesbians :)

... că îmi place să experimentez, dar sunt dispusă să fac la infinit un lucru care îmi place, în fiecare zi, în acelaşi fel.

... că nu cred în Iisus şi fecioare, dar am un Dumnezeu şi îi invidiez pe cei care cred în Biserică. Sunt nişte oameni norocoşi fiindcă tot timpul vor avea un sprijin.

... că deşi am turuit neîncetat despre mine, sunt o bună ascultătoare.

... că sunt acuzată că plâng prea uşor, dar prefer să plâng cu gura închisă decât să vă povestesc şi să vă explic pe uscat :)

... că pentru mine arta s-a cam oprit în secolul trecut. Muzica, pictura, poezia şi mai ales moda, că nu sunt feminină degeaba.

... că nu îmi plac oamenii care nu au simţul umorului şi al ironiei. Cred că sunt proşti -exact cum se aude- şi mă irită rău.

... că devin din ce în ce mai rea când îmi este foame.

... că iniţial vroiam să mărturisesc faza cu maşina şi că nu mă deranjează cacofoniile, dar m-am setat rapid pe spill the beans.

poza de pe flicăr

22 octombrie 2009

Citatul zilei

"Ar fi mai simplu si mai profitabil pentru toata lumea daca vacanta "de vara" s-ar distribui egal pe cele 12 luni ale anului. Vreme frumoasa se gaseste intotdeauna undeva pe lume."

Brad Florescu pe amazingrace.ro

19 octombrie 2009

40 is back in black!


Am observat că în preajma vârstei de 27 de ani unele femei se simt puţin prăfuite, se tund bob şi îşi cumpără mărgele colorate, eventual se despart de prietenul din liceu ş.a.m.d. Generalizez, dar pur şi simplu ştiu ce vorbesc :). Din câte ţin eu minte, etapa asta se petrecea spre vârsta de 30 de ani, când femeia simte nevoia de schimbare, îi ticăie ceasul biologic şi în general este victima propriilor ovare. Perioada asta de nesiguranţă şi neobosită tranziţie are its perks, cum ar fi, în orice ordine, proprietatea sânilor de "a sta", proprietatea părului de a străluci, proprietatea gratuită de a fi tânăr...

Adevărul este că am văzut filmul "The Rebound" cu Catherine Zeta Jones şi Justin Bartha şi, cum ar spune Carrie Bradshaw, I got to thinking. Este o comedie romantică, deoarece acesta este singurul gen de film acceptabil pentru o feminină. Nu numai că mi-a plăcut scenariul şi de CZT, dar m-a şi inspirat cu privire la vârstele femeii. Trebuie să recunosc faptul că sunt ATÂT de feminină, încât nu am putut ridica dintr-un folder "Al doilea sex" de grea ce era până şi în varianta pdf, dar am blog, opinii şi 20 de minute în care pot să fac ce vreau!

Cred că vârstele femeii se schimbă de la deceniu la deceniu sau de la o epocă la alta aşa cum, din păcate, argintiul este noul negru şi eco este noul snob. Întotdeauna am invidiat femeile mature pentru încrederea pe care au cultivat-o în ele însele. La 40 de ani, o femeie o poate lua lejer de la capăt aşa cum ni se arată la Hollywood şi tind să cred acelaşi lucru. La această vârstă pe care nu ţin neapărat să o fixez, dar insist că şi anii contează, o femeie ştie exact cine este, ce poate să facă şi în câte direcţii ar putea să o ia, dacă ar vrea. Este vârsta la care femeia are voce şi începe să scape de inhibiţii, de aceea vedem atâtea nemţoaice de aceeaşi vârstă pe plajele de nudişti :)

Mă uit cu speranţă la aceste femei care, deşi uşor uşor pierd nişte atribute superficiale, dar oh so praised, câştigă mult pentru ele însele şi îmi reamintesc că we've come a long way.

It's a kind of tragic

Nu merge liftul firmei, fapt ce a generat o uşoară panică printre colegi, deoarece biroul nostru este la etajul 3 al clădirii de 5 etaje. Se dau telefoane şi se cer informaţii pe ton confidenţial, ca să nu se pancheze masele, în legătură cu "afacerea liftul". "Când?" se murmură cu privirea neagră lângă espressor. "Deja au trecut 5 ore...Când?"

16 octombrie 2009

Poveste de dragoste moderna

Un post scris pe genunchi: Feminina avea o prietena si un prieten, ambii inteligenti si haiosi. Cei doi prieteni s-au gasit sexy intr-o zi hormonala si acum femininei ii vine sa-i stranga de gat pe amandoi. Desi ii iubeste foarte mult. Really.

Serenity now

Încep prin a-mi cere scuze. Mie îmi place engleza în aceeaşi salată cu româna.

Ok, astăzi sunt calmă, nu mai ţip la nimeni, nu mai ameninţ pe nimeni, dar, Dumnezeule! cât îmi doresc! Nu am pretins că sunt cea mai tare şoferiţă, dar cu siguranţă sunt cea mai politicoasă. Este o plăcere să dai de mine în trafic. Fuck yeah! Am o maşină frumoasă ca mine, mai feminină de cât mine, silenţioasă...cânt frumos când stau pe podul fuckinBăneasa, dacă mă prinzi şi într-o zi a părului bun (nu?), eşti un om fericit. Bine, bine, parchez ca dracu. Poate că nu parchez, într-adevăr, încerc numai să mă opresc la locul potrivit. Câteodată îmi iese, câteodată dau cu curul în gard. Măi dar sunt politicoasă!

Ok, am intrat într-un Mercedes într-o zi. Ce să-i fac? Era soare, el a pus frână brusc la bubiţele alea de reducere a vitezei (că mi se pare şi normal ca pasagerul din Mercedes să aibă hemoragii interne de la impactul cu monstruoasele bubiţe), eu eram pe o acută de-a Măraiei Carey şi am făcut POC! Dar chestiile astea, la propriu, i se pot întâmpla oricui, după cum a binevoit să-mi ilustreze şi domnul poliţist care în ziua respectivă era în Team Woman.

Am scos maşina din service săptămâna trecută după 3 săptâmâni de "Vă rog frumos, cu domnul Guţu de la service auto", "Vă rog frumos, aş dori cu domnişoara Vasilescu de la asigurări" apoi uşor în declin "Domnu' Guţu, dumneata are fucking with me????" şi "Cum doamna Vasilescu să mă calmez?? Să te calmezi tu cu **&^%% şi cu $%%%&* , &***^%% ce esti! " Of, am făcut ulcer, dna. Vasilescu...

Miercuri se anunţa o seară super. Eram îmbrăcată super, mă simţeam super, zâmbeam!!!, atât de super eram. Am plecat de la birou, m-am postat în maşina mea, mi-am aranjat cutele de la rochie şi am încercat să pornesc. După două ore de la această mişcare tabloul arăta astfel: feminina cu părul zburlit, privirea turbată, ţigara între degete şi cocoşată pe tocuri. Prietena femininei, cu ţigara în mână, privea cum maşina ei dădea din seva vieţii maşinii mele. Portarul, şoferul, fostul coleg, soţia şoferului, bona copilului soţiei şoferului se uitau cu milă la feminina şi se aşteptau să fie vina ei. Ei bine, you MF, nu a fost!!

Nu am lăsat niciun far aprins, nicio uşă deschisă, nothing! A doua zi, a venit platforma să o ducă pe suzuka la service. Sănătatea mintală fragilă nu îmi permit să aştern pe foaia virtuală cât de tragic s-au desfăşurat evenimentele şi cât de greu a dus-o feminina cu toate piţipoancele şi toţi misoginii de la service. După 18 ore de aşteptare, am sunat cu binecunoscutul "Vă rog frumos, cu domnul Guţu de la service auto". Am zâmbit la telefon, aflând dintr-un pps corporatist că atunci când zâmbeşti, cel de la capătul firului simte şi va zâmbi la rândul lui. Domnul Guţu a fost însă de gheaţă.

- Domnule Guţu, îmi cer scuze că vă ţin din treabă, îmi puteţi spune ce are maşina mea? fâl fâl din gene
- Nu ştiu domnişoara, NU ŞTIU!!!!!! Îi mai dîm o cheie mâine dimineaţă şi asta e!

Şi de-aia zic. Nu mai urlu, nu mai dau în judecată. Sunt perplexă, am ochii sticloşi de atâta perplexitate. O să rămân totuşi politicoasă, ca să nu o iau razna.

14 octombrie 2009

Funny fact

Cautam mai devreme Iarna lui Vivaldi pe youtube, coloana sonora a unor zile bune si m-am surprins cautand dupa "vivaldy". Oare inseamna ceva chestia asta?

To pee against the wind

Sau "on the dick to the valley" cum traducea demult Gogu Kaizer... Sunt cateva zile intr-un an cand vreau sa intrerup activitatea. Nu multe, fiindca sunt o obsedata. Ma trec apele si toti nervii daca intarzii si 5 minute la serviciu sau in alta parte, inchid toate usile dupa mine si sting toate luminile si vai cat de control freak sunt. In mod normal ma uit la oamenii care trec pe langa mine si ii judec si imi vine sa le spun sa-si curete scamele de pe bluza si ca au noroi pe pantalon de cand au iesit din masina si ca trebuie sa fie tare incomod materialul ala pe care il pun pe piele si ca imi dau seama dupa privirea lor ca nu au chef, ca le e foame si ca vorbesc tare fiindca sunt tinere si asta e tot ce au, dar viata e mai mult...

Dar vin in stropi mari si rari zilele alea in care vreau sa fiu moale si matasoasa si halatul si papucii mei la fel. Si sa ma spal pe dinti la ora 4, sa-mi citesc horoscopul si sa caut retete sa le fac prietenilor mei ceva bun seara cand se intorc de la serviciu, de unde eu am chiulit. Si intai sa vina acasa iubitul meu si sa ma pupe si apoi sa smotoceasca pisica si eu sa fiu o gainusa fericita. Apoi sa vina prietena mea si cine-mi mai este drag si sa se arunce in canapea relaxati pana scot eu vinul si pun masa. Apoi ma prefac infometata dar de fapt ascult avida fiecare "crantz!" si "mmmm ce bun e".

Am si zile cand imi doresc asta. Si nu mai cred in plafonare si alte mituri urbane. Si nu mai cred in lupte mute si personalitati sufocate si frustrari si in nu am si in genul ala de femei mici, crete si albe si foarte sigure pe picioarele lor cracanate care apar in viata fiecaruia si bazaie deranjant.


13 octombrie 2009

I'm coming Hoooneeeey!!

EL: te astept
EL: cu juma de felie de tort cu biscuiti
EL: repede ca nu stiu cat mai pot sa o tin la jumate

Dacă mă iubeşti, o ţii. Dar şi eu te iubesc şi ţi-o cedez pe toată!

09 octombrie 2009

Girl crush: Maria Dinulescu

Nici nu mai uploadez poza deoarece i-am rezervat un emoticon:


:).

Flu ma crede proasta

Retrag tot ce am spus vreodata despre site-urile moto, foto, whatever. Flu chiar ma jigneste. Acum mult mult timp nu mai stiu cum, am ajuns sa am cont pe flu.ro. Poate nici nu am cont, poate doar ma aflu in target-ul site-ului :( Asa ca primesc newsletter zilnic sau saptamanal, oricum prea des pentru cat pot suporta. Newsletter-ul asta are singura calitate ca ma face sa rad cu lacrimi si muci de fiecare data cand ii citesc subject-ul. Iata un demo:

- Cum sa fii afemeiat si eunuc in acelasi timp
- Uneori si carieristele se duc la vrajitoare
- O pechineza vrea sa dezgroape ceva
- Spune-mi ce zodie esti ca sa-ti spun ce geanta ti se potriveste
- Spune-mi ce zodie esti ca sa-ti spun ce fel de nunta vei avea (!!!!!!)

Oh doamne, nu ma pot opri...Dau NEXT frenetic sa vad ce urmeaza. Este ca serialul Alfie. Este ca formurile de mamici. Este ca ceaiul de capsuni!!!

- Idei de machiaj pentru ochelariste
- Scoala ingrasa
- Plang. Plec la mama. Mama plange si ea

Femeia este o tinta care trebuie sa fie sagetata permanent cu porcarii? De la site-uri "dedicate" pline de diete de parca am fi toate niste anormale, retete de cozonaci si sfaturi pentru job din cele mai stupide pana la cosmeticele care deja au intrecut orice limita si produsele "acum si ele pot face pipi din picioare". Eu nu fac pipi DIN picioare, ci din altceva, thank you very much!

Sampon cu extract de jojoba? Parul este mort, el nu papa jojoba si nici ylang ylang. Crema antirid cu tehnologia viitorului? Numai o proasta ar pica la tagline-ul asta si proastele nu fac riduri ca nu se streseaza, ele doar se mira. Gene cu de 10 ori mai mult volum. Ma intreb cui se adreseaza acest produs. Poate unei femei careia ii place sa faca multa umbra pamantului sau care doreste sa ventileze? De subiectul detergentilor nici nu vreau sa ma ating desi intr-adevar, murdarirea este buna :)

30 septembrie 2009

This goes out to Kim


Kim Clijsters a revenit in forta in competitiile de tenis dupa o sarcina si 2 ani de pauza. A dat jos ce avea de dat jos, a inceput sa alerge si s-a pregatit temeinic pentru o revenire de succes. Si nu numai ca a reusit sa-si pastreze suflul pe teren, dar a devenit prima mamica laureata a turneului de la Flushing Meadows, in care a intrat cu wild card de la organizatori. Adicatelea fara sa se fi calificat.
Draga Kim, iti multumesc pentru the tits. Nu pentru the balls, ca sunt supraapreciate.

Picture: EPA via telegraph.co.uk

24 septembrie 2009

-aholics

Anca: auzi, tu stiai ca noi ne tragem din dacks and tracks?

Persida: si romans...

Anca: discuta astia la R Guerilla de oamenii care vb cam ca noi...

Anca: si ma simt prost...

Anca: cu rom-glish

Anca: tre sa ne revenim!

Persida: awh, mai povesteste-mi, ce zic la radio

Anca: ca oamenii vorbesc jumate pe rom si jumate pe eng

Anca: si ca e semn de corporatism stupid

Anca: si parvenitism...

Anca: si mi-a venit sa-mi zic "crap!"

Anca: pe romaneste

Persida: fii tu corporatista ca o sa fiu eu parvenita!

Persida: hai sa impartim sarcinile

Anca: let's

Persida: mie nu mi se pare, atata timp cat trecerea e naturala si nu ne spargem in figuri cu spanglish-ul nostru

Anca: pana la urma, asa ne exprimam noi mai liber, trans-lingvistic, dincolo de norme si frontiere...

Anca: oare de ce vor sa ne franga aripile?!?!

Persida: mh, am vrut sa pun discutia noastra la dobro pe blog, dar ultimul post e prea serios si nu pot sa pun acolo...

Anca: mai, sa ma pui cu pseudonime pe mine, ca nu vreau sa se foloseasca impotriva mea cand ajung la parlamentu ieuropean

Persida: si fraza asta o sa o pun

Anca: da de ce, ca nu e pa subiect (si observa romana dambovitzeana crasa, crasa!)

Persida: and they keep coming and coming...

Anca: aide na ca mi-ai intrerup track-recordu'

Anca: iar o dau si eu pe engleza...

Anca: si incercam sa ma las...

11 septembrie 2009

27 august 2009

Din nou literatură

Citesc in "320 de pisici negre", scrisă de ROB prin nu ştiu ce an, următorul pasaj despre englezul Ned Morton care vine la Bucureşti cu o hidden agenda:
"Cumpără un ziar la întâmplare şi intră în primul restaurant. Un chelner vioi — "ăsta cel puţin seamănă cu ce am mai întâlnit în alte părţi" — îi luă comanda şi Morton deschise gazeta. Căută instinctiv fotografiile starurilor de ultimă oră, actriţa sexy a sezonului, în blană somptuoasă sau costum de baie, şi criminalul sadic descoperit în sfârşit de poliţie. Fu surprins că nu le găseşte. Intrigat, apelă la cunoştinţele de franceză şi italiană şi încercă să descifreze titlurile. Se simţi din nou uimit de sobrietatea lor. Renunţă să mai înţeleagă ceva."
Let me say: AHAHAHAHAHAAA!
Eu renunţ să mai înţeleg de ce sugarul Andreei Bănică poartă chiloţi Burberry la botez în timp ce alţii cu chiloţi albi de bumbac, după zeci de ani de muncă sunt puşi pe liber şi nu-şi mai pot găsi de lucru fiindcă nu speak English, că ei au învăţat săracii numai rusă. Nu pot decât să mă trântesc pe scaun şi să zic "Pfffffffffffffffff". Şi toată ideea mi-a venit aseară în timp ce mă uitam la ştiri. De ce mă uit la ştiri, again?
Oricum, feminină fiind, nu înţeleg o grămaaaaaaadă de lucruri din seria România, România şi alte state, politica externă a României, învăţământul în România, de ce în România lumea este cum este and stuff. Dar nu mă obosesc foarte tare acum pentru că sunt atâţia oameni talentaţi care rag despre treaba asta foarte bine. De exemplu Oana Pellea. She is awesome. Plec la Atena şi nu m-am hotărât dacă mă mai întorc.

25 august 2009

Citatul zilei

"Nicăiri n'am văzut atâţia dulăi ca într'un sat românesc, - grea încercare pentru cine călăreşte pe un cal neastâmpărat" O spune Regina Maria si feminina este de acord.

Sigur, Regina Maria mai spune si alte lucruri frumoase in fraze pe care le recitesc de cateva ori ca sa ma imbalsamez bine, dar aici ne intelegem de minune :)

24 august 2009

Karma strikes again

Am avut o săptămână proastă, bătută-n cap de proastă. Atât de proastă încât am molipsit şi pe alţii. Şi avînd atâtea zile proaste consecutive, ce m-ar fi putut scoate din starea de nervi you ask?Ciocolata, of course. Sigur, nu ajunge o tabletă obosită de Heidi sau the like. Nu, în asemenea cazuri extreme se cere un desert crocant şi cald la exterior, cu un izvor fierbinte de ciocolată amăruie în interior, presărat cu zahăr pudră şi stropit alandala cu gem de fructe de pădure şi actual fructe de pădure, pe numele său Moelleux au chocolat avec fruits rouges. Cel puţin la asta te gândeşti când te afli pe malul Herăstrăului la o terasă unde te conduc la masă două piţipoance în mini pentru care oricum nu eşti de ajuns de bun şi îţi trântesc cu satisfacţie pe masă revista Luxury în care citeşti câte stele Michelin are bucătarul lor francez (TREI!!!). Dar karma vine şi îţi suflă praf în ochi până cazi în fund, după care începe să te lovească cu sfeclă udă peste ceafă până te podidesc lacrimile. Aşa că după câte ai îndurat în această ţară într-o săptamână "normală" cu 5 zile lucrătoare, fandositul ăla cu 3 stele la bord îţi aduce la masă o BRIOŞĂ obosită şi reîncălzită. Oh, cred că am o relaţie prea sexy cu stomacul meu totuşi...

06 august 2009

All set to go!

In timp ce stateam pe podul Baneasa la coada cea de toate zilele, m-am uitat prin masina mea cea noua admirativ si am simtit ca lipseste ceva. Asa ca am parfumat-o cu putin Miss Dior Cherie.

28 iulie 2009

Girl crush


Zooey Deschanel :X


Noua si imbunatatita

Adica, in romana, new and improved!

De cand am invatat sa merg cu bicicleta, ma distrez mult mai bine decat inainte cand eram un sange-mal. Cea mai frumoasa parte este debarcarea nocturna la terasa Elements din Herastrau, dupa 30 de minute de pedalat insetata. Terasa Elements este my new fav place, pe locul 2 dupa baia mea albastra. Funny fact, am ajuns la Elements intr-o seara cand pitipoanca postata la intrarea Marie Celeste nu m-a lasat sa intru fiindca pretenul era in pantaloni scurti...a...si tineam in mana o bicicleta. Oricum, cine rade la urma nu a priceput gluma si eu rad de 3 ori pe saptamana cu gura plina de minunatele deserturi pe care le prepara la Elements un nene pe care il iubesc foarte mult, nu il cunosc si banuiesc ca arata ca The Rock, with the heart of Santa. Kudos!

Pe de alta parte, mersul cu bicicleta se poate dovedi riscant, feminina de mine fiind o tinta usoara pentru orice vietate. Astfel, dupa ce a trecut sezonul de imperechere al numitei Lucarnus cervus, am dat de alta belea: cainii. Inteleg ca miros frica, dar eu sunt o MAESTRA a disimularii!! In fine, astia ma simt si incep de latre de la kilometri distanta. Isi iau cele mai infricosatoare fete si ma alearga pana imi pierd suflul. Ma simt ca in Cujo sau mai rau. Dupa ce am incercat toate tehnicile de evitare si/sau EVITARE a cainilor, aseara mi-a venit o idee brilianta daca-mi este permis. Goes like this: eu merg cu bicicleta pe marginea carosabilului; cainii din SAI ma aud si se grupeaza pe trotuarul cel mai apropiat de mine; eu transpir un pic, cainii incep sa "se dea", facand din cand in cand cativa pasi, la intimidare, moment in care intervine brilianta idee, incep sa strig "Mai-mu-ti-ci-loooor! Sunteti niste mai-mu-tici!!!"

Pfff si ce se mai supara the cujos... :))

14 iulie 2009

Nedumeriri

Angajaţii Vodafone au filtre mai ale dracului decât orice preşedinte de stat. Este mai greu să dai de un angajat Vodafone decât să câştigi potul cel mare la Loto. Un angajat Vodafone apare la fel de rar ca monstrul din Loch Ness şi atunci te întrebi dacă e real. Atunci când nu ai nevoie, angajatul Vodafone cheamă încă 10 colegi şi te sună de trei ori pe zi pentru a te ruga să-ţi activezi o nouă extraopţiune de care ai nevoie de ca un neg mare pe frunte. Chuck Norris îşi doreşte să devină angajat Vodafone când va creşte mare. Este dreamjob-ul lui.

EPILOG:
Stau la telefon de 7 ani pentru a da de un angajat Vodafone. Mă doare urechea stângă foarte tare dar nu pot schimba, deoarece cu dreapta nu aud (afecţiune autoindusă, ca să nu aud indicaţiile lui când conduc).

11 iulie 2009

Stii bancul cu Nietzsche si cu Hitler?

Spiritism

Văd două fete...nu, trei. Toate au acelaşi nume de familie, vârste oh so diferite. Parcul Sebastian din Capitală (cu "c" mare, da?) Cea mică se dă huţa. Cele două mai mari, una brunetă şi una blondă beau lichior de ciocolată pe trotuar. Li se pare "fin". Jandarmilor care se apropie nu li se pare aşa fin. Le somează să o lase ... de băutură. Marş acas'! Domnii jandarmi, este o ţară liberă, aaah...două piţigăiate. Jandarmii se îndură, pleacă. Jandarmii se întorc după cinci minute (fată, iar vin ăia!). Aduc pahare de plastic. Nu, nu vor şi ei să bea. Pentru fete...

Aveam impresia că i s-a întâmplat cuiva când era mică, dar de fapt eu beam lichior de ciocolată pe trotuar în faţa parcului Sebastian. Mi-ar fi părut aşa de rău să uit asta :)


10 iulie 2009

La TV

Încă rulează liniştit serialul Tânăr şi Neliniştit şi a apărut o telenovelă intitulată Tequila cu suflet de femeie. Mă doare creierul...

05 iulie 2009

Post uşor încruntat

Descopăr din nou, cum am întâlnit rar în sesiunile trecute, cât de bine e să înveţi for a change.

Sunt în concediu de studii. Mă licenţiez şi am multă materie de recuperat, căci feminină fiind mă preocup des cu prostii în loc să mă cultiv. Toată ziua stau pe terasă cu pixul în gură şi cartea în mână şi citesc cu nesaţ şi mă bucur enorm că învăţ, că studenţesc şi eu. Oh, I love it! Îmi vine să mă pozez auzi! Credeam că cel mai mult şi cel mai mult îmi place, dintre corvoadele obligatorii, să merg la serviciu. Când intru miroase a cafea, colegii mei drăguţi (:)), birouaşul meu, cănuţa mea cu ursuleţ (type 2 diabetes yet?), espressorul...firmei. Exact ce visez din clasa a patra. Mi s-a părut mereu foarte greu să organizezi o nuntă, fiind tipicară şi în spaţiul imaginar, aşa că nu m-am visat mireasă niciodată. Dar la birou, des!

Astăzi, în burtiera postului Realitatea am văzut promovabilitatea la BAC 2009. Nu trebuie să fii tocilar, nici să studiezi suplimentar ca să ieşi din tiparul chelnerul român, şi atunci mă întreb de ce se tot pică BAC-ul gros în unele judeţe. Sigur, nu şi în Timiş, dar acolo au mai multă verdeaţă... Toate fashionistele s-au adunat, din câte am înţeles, în judeţul Galaţi. Sper că au multe discoteci acolo, altfel creşte rata şomajului. Nici cu Bucureştiul nu mi-e ruşine, care nu cred că este nici măcar în top 10. Nu am verificat, dar mă aştept. Oricum, în Bucureşti se mai descurcă lumea să-şi vâre burdihanul într-o funcţie de Doamneajută :)

Am devenit răutăciosă şi nu îmi stă în fire. Mai ales că în general ignor ştirile, emisiunile economice, filmele de groază şi cursul BNR şi cu greu îmi amintesc numele preşedintelui. Îmi cer scuze şi nu o să se mai repete.

Reducerile de vară în Rumunica

Am fost la Ice Age la drive in. Foarte drăguţ, durează şapşpe ore toată corvoada. Mai bine mergi la mall. Partea porno despre care vreau să vorbesc este perioada reducerilor. Era coadă la magazine ca la telecabină la Babele. Horrorific! Haine multe multe din toate colecţiile din ultimii zece ani, scoase ca prospături să ia ochii pupezelor. Multe multe culori, forme, falduri, fluturaşi. Horrorific şi extrem de obositor! Altă parte porno scârboasă este alegerea discounturilor. Nu ştiu eu multă matematică, dar un 50% pot să calculez şi m-am prins hoţilor care sunteţi că jumătatea lui 123,5 RON nu este 88,19 RON. Meritaţi ce e mai rău. La Bershka se vindeau pulovere groase ca şuba lui tataie în cele mai tomnatice culori posibile. Dăştepţilor...

În aceeaşi notă masochisto-pecuniară, am vrut să-mi comand un ulei dinamizant de la Ardes (sunt bleagă, mă interesează tot ce energizează, dinamizează, mă ajută să respir, etc.). Ei bine la un produs de cca. 44 RON, taxele de livrare sunt de 39 RON. Mă, voi îmi trimiteţi uleiul cu escală la Paris şi nu vreţi să recunoaşteţi.

Criza mă face foarte vigilentă...just a thought :)

02 iulie 2009

Mmmneaaaah...

Nu ma topesc dupa curentul asta vintage. Poate pentru ca la noi e si potop de bloguri de haine vintage, meaning piese basic de la 'fo zara, papuci de plastic de la oroarea de bershka sau stradivarius sau alti coclauri de popular fashion. Sigur, se mai da omul peste cap si face rost de rochii din colectii antice de la Marks&Spencer, sau niste pantofi patati de la Bally. Super, n-am ce zice. Dar oare chiar imi doresc sa arat ca in 1992? Ma rog, se spune anii '60, '70 sau '80. Oricum, imaginea e tot din 1992.

In general fetele care tin site-uri de moda, despre moda sau pur si simplu cele care vand haine second hand sau vintage se mai si pozeaza in fusta nu mai stiu de care, midi cu floricele si helanca neagra si geanta de piele incretita si sosete crem. Bravo, te-ai descurcat. Dar de ce te prefaci ca fusta aia ieftina poate fi purtata ca rochie cu ajutorul unei cureluse rochii de lac, pusa la misto? Say...eu ma duc in mall da? Si din mall imi cumpar ca o pitipoanca lipsita de originalitate ce sunt niste blugi (1.108.002 exemplare pe model) sa zicem si o camasuta draguta si scumpa (OK, bumbac, nude) de la un magazin nu conteaza care. Ba mai mult, ma mai duc si la loserii de la Nine West si imi cumpar sandale pe un verde crud si o gentuta asortata (palpitatii? omg?) Oooo! si MAI MULT mai indraznesc sa port la mana un ceas nou si eventual o bratara care nu este handmade.

Sa ma panichez? Arat ca toate fetele din Bucuresti? E grav? Trebuie musai sa arat ca o babuta cu balerini in haine vechi? Nu am stiut :( Sa-mi tund breton? Sa port "straturi"? Da? O centura vintage? Si o fusta pe post de rochie. Ma simt pierduta. A da! si artificiala, neoriginala... Riiiiiiight!

Cand eram la muma acasa, ma obseda o carte pe care nu am reusit sa o citesc niciodata fiind foarte boring pentru mintea mea extrem de feminina. Se numeste "A fi in pas cu idealurile timpului tau". De cand am vazut coperta acestei carti in clasa a patra am inventat o vorba: Hai incearca sa fii in pas cu idealurile timpului tau. Adica lasa ca ne mananca tehnologia de vii si ne implanteaza astia cipuri in creier si mai ales poarta haine noi, apretate, cu eticheta si punguta de carton.

Par exampla, pe Calea Victoriei este magazinul Furla. Foarte dragut, n-am ce zice. Nu cumpar de la ei pentru ca coasta scump si nu ma intereseaza. Dar intr-o zi am primit un cadou intr-o punga alba si batoasa pe care scria cu litere negre si sigure FURLA. No biggie, am auzit de Hermes fara numar fara numar, Balenciaga, mi se falfaie. Dar punga aia era din cea mai prietenoasa hartie, era prinsa cu un metru de panglica lucioasa alba pe care scria vioi furla furla furla furla furla cum stau globurile rosii intr-un brad. Inauntru, o cutie. Carton negru, mat, misterios. Inauntru, o punguta matasoasa. Oh my God lesin desfacand numai ambalajul!! Inauntru un cadou simplu, care mi-e drag si nu conteaza de la ce magazin este cumparat. Ceea ce vreau sa spun este ca exact asa ar trebui sa fie de fiecare data cand o fata isi cumpara ceva pentru sufletul ei sau primeste un cadou de la cineva drag. Si eu am intotdeauna dreptate.