Sex animalic

Inspirată de aicişa, mi-am amintit că şi adoratul meu este prietenos cu orice creatura vie sau avie care nu îi poate lua din mâncare:

Ce ştiu eu despre dragoste

Acum doi ani, mă plimbam prin Budapesta (parcă) şi am văzut un bărbat şi o femeie cam între 30-40 de ani ţinându-se de mână. Mergeau în faţa mea şi se legănau larg în mersul lor în aceeaşi direcţie, ca două popice abia atinse de minge. Erau, cum le-aş spune eu dacă nu aş fi aşa ovariană, handicapaţi. Şi am învăţat atunci că poţi să fii oricât de şchiop, că în lumea asta asta cineva e la fel de şchiop ca tine şi o să învârtă bucuros în aceeaşi direcţie cu tine.

Despre Avatar, dom'le

Am fost joi noapte la Avatar 3D, la avanpremieră, awesome. Filmul este foarte foarte bine realizat, năsucurile personajelor se mişcă extrem de natural, bla bla, bla bla. Vreau să atrag atenţia, însă, că filmul este LUNG! şi filmul are o poveste SIMPLĂ şi unsuroasă de atâtea clişee.

Adică e super, dar na...

Exagerări şi lucruri bune

Iar m-a pus proasta inspiraţie şi m-am uitat la Realitatea TV la un talk show very very annoying cu doi moderatori tare neplăcuţi. Acolo un primar ne povestea dintr-o piaţă bucureşteană că şoferii sunt obligaţi să-şi pună cauciucurile de iarnă pentru a evita accidentele, aglomerările şi alte neplăceri care blochează traficul. Într-un colţ al  studioului s-a auzit că primarul face o propunere legislativă, iar în celălat s-a auzit că primarul e de părere ca şoferii care nu-şi pun cauciucurile de iarnă ar trebui împuşcaţi. Apoi au început să-şi ridice sprâncenele cu privire la orarul şi eficienţa maşinilor de deszăpezire cu maximă obrăznicie. După care un domn l-a jignit uşor pe Crin Antonescu pentru că îi era la îndemână, cu o mimică iarăşi obraznică. Pentru că ăsta este jurnalismul de calitate. Pentru că jurnalismul de calitate se bazează tot timpul pe atacuri, distorsionări şi obrăznicie de-aia de merită o palmă. Pentru că eu nu simt că toţi deştepţii ăştia se străduiesc să-mi prezinte situaţia pe toate feţele, ci că iau situaţia şi oamenii implicaţi în ea, mai pun nişte mâzgă şi fac un cocoloş dezgustător care nu are nimic de-a face cu realitatea. Nu asta vreau să văd la televizor şi din acest motiv sunt foarte dezamăgită. De-aia am şi decis să o iau într-o direcţie foarte feminină la un moment dat, thank you very much!

De când a început să ningă, am întrat în mood-ul de sfârşit de an şi mi-am dat seama că anul acesta a fost mai mult bun decât prost, chiar dacă nu am prosperat financiar. Am văzut piese de teatru absolut superbe, delfini, rechini, am început să tolerez fructele, am luat nenorocitul de permis, am plâns de fericire de nenumărate ori, mi-am dat seama că am prieteni, am învăţat să fac tiramisu, să schiez, să stau degeaba, să completez o constatare amiabilă, am suflat într-o lumânare la mare,  am primit cel mai pufos halat bleu şi mai ales, dar mai ales, sunt o gâscă fericită.

Şi la prima oră a dimineţii am deschis calculatorul, only to see că prietenul meu a uploadat pozele făcute ieri la ţară, cu ocazia tăierii porcului, şi citez: Scovergi on Flickr...

TKO

Din păcate Badr Hari a pierdut finala K1 de la Yokohama. Sunt cam pissed, dar a fost o finală foarte foarte frumoasă. Dar oricum sunt pissed...

Iubi, am decorat bradu'

Ta daaaaa!!

Diseara

Ce o sa fac:

Ce vreau să fac de fapt:

Poze Flickr, photos.com

Luna Noua sucks

Ups, spoiler!
Needless pentru o femeie feminină să mai explice ce a împins-o la premiera filmului Lună Nouă. Dar am fost şi l-am luat şi pe boyfriend. Am citit câteva review-uri înainte [parcă mai aveam nevoie de vreo recomandare...] dar nimic nu a lăsat să se întrevadă exact cât de prost este acest pateu. Don't get me wrong, nu mă aşteptam la Marchizul de Sade meets Joe Black under the Tuscany Sun, dar totuşi, ceva entertaining, ieftin şi charismatic puteam sa jur că se va derula în faţa ochilor mei. Nici poze nu vreau să uploadez...

Să începem cu începutul. Aşa cum relatam prin primăvară, cartea e nasoală. Dacă eşti femeie, prietenă sau colegă cu mine...sau dacă te holbezi la mine în trafic aiurea sau eşti cosmeticiană şi ţi-a plăcut această carte, te-a "emoţionat", te-a atins la coarda sensibilă, te anunţ că eşti cam proastă şi nu vreau să mai lucrăm împreună sau să stăm la semafor amândouă şi nici nu mai vin să mă pensezi like evăr!

Deşi autoarea Stephenie Meyer este lipsită de talent, tehnică şi creier, Holiudul a reuşit să adune în primul film actori charismatici, au pus acolo fix două glume slăbuţe cât să zici "hihi", a băgat Volvo, muşchi, dinţi, close-up-uri. De toate cât să te distreze puţin într-o seară dacă nu ai ce face.

În ăst al doilea film, totul ia o turnură moale şi nasoală ca o bamă fiartă. În primul rând Bella Swan este tot proastă şi îmi face sexul de râs. Îi recomand un RMN fiindcă se împiedică în propriile şireturi de prea mult ori. Vampirul Edward Cullen nici măcar nu mai este sexy, nu se mai semipupă cu Bella ca în primul film şi nici nu-şi mai suflă unul altuia aer cald în gură de 3 ori pe minut. Familia Cullen îşi cam pierde din strălucire şi nu am înţeles de ce Niki Reed şi Kellan Lutz au fiecare câte 2 replici. That's not cool! Dakota Fanning putea să fie oricine. Îşi dă ochii peste cap de vreo 2 ori şi zice "PAIN". Ce să mai, un rol de valoare pentru Dakota. 

Am lăsat la sfârşit singurele părţi bune din film. Sunt în număr de şase şi sunt plasate pe abdomenul minorului Jacob Black. 
Mai bine mergeam la Le Concert de două ori.

Feminina @ the movies

Unul care va să vie.

Fără să fiu vreo expertă...De fapt, sunt o expertă, ce naiba! Astfel, îmi dau seama dacă un film este bun sau nu din primele secunde de trailer. Şi având în vedere ca în primele secunde din trailer-ul filmului Avatar isteţul de la montaj ne enumeră succesele regizate de James Cameron, la ăsta nu m-am prins aşa de repede.

M-am prins, însă, când au început să apară actorii: Mr. Hotpants din Terminator Salvation şi gagica aia mişto [spoilers ahead] care se pupă cu Spock în Star Trek. Plus că e şi cu Sigourney Weaver de care mie mi-a plăcut foarte mult dar apare rar în filme. Michelle Rodriguez nu ştiu ce caută acolo având în vedere că e destul testosteron de la Worthington ca să mai intre şi asta. Abia aştept!

Unul care e deja în cinematografe.

"Le Concert", în regia lui Radu Mihăileanu este unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-am văzut în ultima vreme. Nu ştiu dacă e "bun", dacă e comedie sau dramă, ştiu că nu am fost decât ochi şi urechi. 


În film se vorbeşte rusă şi franceză. Când a aflat asta, feminina a zis  ca o proastă: "pffffff, european independent shit, hai la nişte desene!". Dar cum m-am săturat de Hollywood, sequels şi prequels [Twilight ffs!] şi mi-am amintit vag că europenii au un umor deosebit, am decis să îndur.
Este povestea fostului dirijor, Maestrul Andrei Filipov, care cu 30 de ani înainte de momentul în care îl întâlnim în uniforma de om de serviciu la Orchestra Bolşoi, refuzase să renunţe la interpreţii de origine evreiască din orchestră, fiind astfel considerat duşmanul Partidului Comunist. Prietenii săi sunt concediaţi sau condamnaţi, iar Andrei devine alcoolic şi depresiv. După ani de umilinţe, în timp ce freca podeaua în biroul directorului, Andrei interceptează un fax de la Palais Chatelet în care orchestra este invitată să concerteze la Paris, moment în care Andrei decide să adune vechea orchestră şi să onoreze invitaţia în locul Bolşoiului.
Filmul m-a fermecat din prima pentru că se cântă la vioară. Vioara este instrumentul meu preferat. Nu ştiu să cânt şi nici nu cunosc multe piese pentru vioară, dar dacă aud una bună, îmi curge apă din ochi. Apoi actorii sunt buni, adorabili şi scenariul este viu şi real, chiar dacă acţiunea este puţin îndulcită. În film mai joacă [the awesome] Melanie Laurent, Mihai Călin apare într-o poză, Aleksei Guskov este Andrei Filipov, Valentin Teodosiu, Tolea, Rosemarie - dansatoarea de la Suprize, Surprize. Abia aştept să apară şi pe DVD, să bocesc şi în intimitatea sufrageriei proprii.