26 mai 2009

Vai de capul meu...



... ce de flori :)

20 mai 2009

I totally digged...

OK, venind de la mine, fata care a văzut Iron Man de două ori la cinema, asezonat cu bere şi cel mai mare zâmbet întâlnit vreodată la o cinefilă. poate nu este aşa exotic faptul că mi-a plăcut Star Trek "rău de tot". Atât de mult încât vreau să mă mai duc odată şi apoi să iasă şi un serial cu aceiaşi actori şi dacă nu cer prea mult, cu râsete de fundal, I love those. Eat that Seinfeld!

Este cel mai romantic film SF văzut vreodată şi nu mă refer la pupături. Nu, nu. Mă refer la cum l-au băgat producătorii pe dragul de Leonard Nimoy în film, cum are fiecare personaj câte o replică foarte cool ("Bullshit!" - Captain James T. Kirk), aerul ăla de soap opera şi Simon Pegg!

A D O R A B I L

On a complementary note: nu vreau să mă dau Irina Nistor, dar m-am dus la Duplicity cu high expectations şi am senzaţia că niciun scrub nu va scoate the stink din hainele pe care le-am purtat la respectiva vizionare.

On another complementary note; cred ca vorbesc şi scriu foarte mult în romgleză.

P.S: Iubire, iar am zgâriat maşina.

19 mai 2009

Manechina mea, voteaz-o pe ea!

LATER UPDATE: Doresc sa multumesc celor 2 oameni care m-au votat :)

Nu ştiu ce câştig sau dacă e măcar vreun premiu în joc, dar voteză-mi manechina pe site-ul MiniPrix că mie îmi place să fiu prima :)



17 mai 2009

Prima mea pizza

Săptămâna asta am fost mai extrem de feminină ca niciodată, motiv pentru care pe la jumatatea ei am zis să prestez şi despre gătit. M-am căznit vreo 20 de minute căutând o reţetă, după care am dat de aur! PIZZA, ofc. Dar nu pizza cu aluat din franzela sau congelat. Nu, nu...cu aluat făcut de mânuţele mele. Treaba a mers destul de smooth, partea cea mai grea legată de făcutul aluatului fiind dospirea (durează o oră, nu am niciun soi de răbdare aşa că pe la vreo 40 de minute am dat prosopul la o parte) şi descleierea acestuia pe de ceas, inel, catarama, etc.

Nu ştiam exact cum să pun toate bunătăţile pe deasupra aşa că am întrebat la Chez Mazilique. Cu outline-ul pus la punct, am decis să beau o bere pe stomacul gol fiindcă îmi stimulează imaginaţia şi m-am apucat de tăiat ciuperci proaspete, un chorizo, ardei gras, multă, foarte multă mozarella şi nu-mi mai amintesc ce altceva, fiindcă mi-a venit de hac berea aia rece. Am întins aluatul de vreo 100 de ori ca pe un cearceaf cu un băţ de lemn, că nu-mi vine acum denumirea, l-am pus în tavă pe hârtia de copt şi apoi l-am uns cu un sos de roşii cu busuioc, am pus toate ingredientele tăiate şi după ce am mai aruncat nişte parmezan pe deasupra am băgat la cuptorul încins pentru 15 minute sfâşietor de lungi. I recall feliuţe subţiri de roşie şi ceva condimente de busuioc şi ... altă plantă uscată :) dar cea mai vie amintire este legată de bunătate. Nu a ieşit ca o pizza insipidă de casă ci mai mult ca o pizza bună de la restaurant dar făcută de mami. Magic :))

Cel mai mult regret faptul că nu am reuşit şi eu, cum reuşeşte cineva foarte inspiring pentru activitatea mea culinară să mai fac şi poze yummy. Tot ce am putut să scot a fost asta:

BIS!

Q: Cum ştii că te-ai făcut mare?

A: Când micul dejun arată exact aşa:

14 mai 2009

Cu mâinile pline

Nu ştiu cum reuşesc dar tot timpul am mâinile pline de ...chestii! Mă simt ca femeia sovietică şi mă victimizez cam des din cauza asta. Empiric, dacă vreau sa cobor din dormitor spre bucătărie, atunci am nevoie de: ţigări, telefon, un curs de cevaorice că mereu sunt în urmă, un highlighter roz sau bleu, la alegere. Tragem linie: 4 obiecte. But there's more! pentru că este şi momentul propic, cum spunea Florin Călinescu, ca prietenul meu să aibă nişte răcori şi să îmi ceară o pătură...
Şi dacă merg cu maşina, plouă şi îmi trebuie umbrela, o carte care nu încăput în geantă şi sună şi telefonul fix când ies din maşină. Atunci când merg cu autobuzul, neapărat am de dus o punguţă cu pantaloni la croitor, mai duc şi o punguţă cu micul dejun de la snack attack şi trebuie să scot ipod-ul care pus pe shuffle urlă o meloldie prea gălăgioasă marca !panic at the disco.
Mă simt oropsită, ca femeia sovietică :(

05 mai 2009

J D E R

Deci Wolverine:

Părţi bune - Gura lui Ryan Reynolds si orice parte din Hugh Jackman.

Părţi dezastruoase - scenariul, regia, performanţele actoriceşti (cu excepţia gurii lui Ryan Reynolds), muzica, acţiunea, izul de "to be continued".

Cred că filmul ăsta este mai prost decât orice comedie romantică la care te-am târât şi I demand an apology precum şi un mic cadou ca să mă întremez. Yes, you!