Zisă şi rădaşcă, acest gândac din familia Lucanidae se dezvoltă în circa 4-6 ani de la larvă la pupă şi trăieşte câteva luni având ca unic scop în viaţă, da, aţi ghicit, să mi se încurce în păr. Sigur, pe drum se mai şi împerechează, dar în general femelele rădaşcă acceptă resemnate plecarea masculilor cu coarne spre părul meu, ca un traseu inevitabil de împlinire spirituală.
De la ultimul post scris la nervi, m-am antrenat cu spor prin pădurea Băneasa şi pot spune că ştiu să merg cu bicicleta, sunt o biciclistă care mă pricep. Într-una din aceste seri cu tema ECO, plimbându-mă în cel mai feminin mod cu bicicleta, prin întuneric am desluşit un BÂZZZZ. Întâlnirea a fost super. Masculul s-a încâlcit bine ca într-un mixer în pleata mea, eu am început să urlu de am speriat mistreţii şi după câteva secunde am luat o gură mare de noroi. După ce mi s-a mai netezit pielea zbârlită de super-senzaţiile trăite şi m-am săltat la loc pe bicicletă, probabil aflând ce uşuratică sunt, a mai venit un mascul cu coarne şi mi-a aplicat mândru acelaşi tratament.
Acum sunt cam mov pe coate şi pe picioare, dar mereu mi-a stat bine în culoarea asta şi awh, well, orice pentru natură!!
02 iulie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu