Serenity now

Încep prin a-mi cere scuze. Mie îmi place engleza în aceeaşi salată cu româna.

Ok, astăzi sunt calmă, nu mai ţip la nimeni, nu mai ameninţ pe nimeni, dar, Dumnezeule! cât îmi doresc! Nu am pretins că sunt cea mai tare şoferiţă, dar cu siguranţă sunt cea mai politicoasă. Este o plăcere să dai de mine în trafic. Fuck yeah! Am o maşină frumoasă ca mine, mai feminină de cât mine, silenţioasă...cânt frumos când stau pe podul fuckinBăneasa, dacă mă prinzi şi într-o zi a părului bun (nu?), eşti un om fericit. Bine, bine, parchez ca dracu. Poate că nu parchez, într-adevăr, încerc numai să mă opresc la locul potrivit. Câteodată îmi iese, câteodată dau cu curul în gard. Măi dar sunt politicoasă!

Ok, am intrat într-un Mercedes într-o zi. Ce să-i fac? Era soare, el a pus frână brusc la bubiţele alea de reducere a vitezei (că mi se pare şi normal ca pasagerul din Mercedes să aibă hemoragii interne de la impactul cu monstruoasele bubiţe), eu eram pe o acută de-a Măraiei Carey şi am făcut POC! Dar chestiile astea, la propriu, i se pot întâmpla oricui, după cum a binevoit să-mi ilustreze şi domnul poliţist care în ziua respectivă era în Team Woman.

Am scos maşina din service săptămâna trecută după 3 săptâmâni de "Vă rog frumos, cu domnul Guţu de la service auto", "Vă rog frumos, aş dori cu domnişoara Vasilescu de la asigurări" apoi uşor în declin "Domnu' Guţu, dumneata are fucking with me????" şi "Cum doamna Vasilescu să mă calmez?? Să te calmezi tu cu **&^%% şi cu $%%%&* , &***^%% ce esti! " Of, am făcut ulcer, dna. Vasilescu...

Miercuri se anunţa o seară super. Eram îmbrăcată super, mă simţeam super, zâmbeam!!!, atât de super eram. Am plecat de la birou, m-am postat în maşina mea, mi-am aranjat cutele de la rochie şi am încercat să pornesc. După două ore de la această mişcare tabloul arăta astfel: feminina cu părul zburlit, privirea turbată, ţigara între degete şi cocoşată pe tocuri. Prietena femininei, cu ţigara în mână, privea cum maşina ei dădea din seva vieţii maşinii mele. Portarul, şoferul, fostul coleg, soţia şoferului, bona copilului soţiei şoferului se uitau cu milă la feminina şi se aşteptau să fie vina ei. Ei bine, you MF, nu a fost!!

Nu am lăsat niciun far aprins, nicio uşă deschisă, nothing! A doua zi, a venit platforma să o ducă pe suzuka la service. Sănătatea mintală fragilă nu îmi permit să aştern pe foaia virtuală cât de tragic s-au desfăşurat evenimentele şi cât de greu a dus-o feminina cu toate piţipoancele şi toţi misoginii de la service. După 18 ore de aşteptare, am sunat cu binecunoscutul "Vă rog frumos, cu domnul Guţu de la service auto". Am zâmbit la telefon, aflând dintr-un pps corporatist că atunci când zâmbeşti, cel de la capătul firului simte şi va zâmbi la rândul lui. Domnul Guţu a fost însă de gheaţă.

- Domnule Guţu, îmi cer scuze că vă ţin din treabă, îmi puteţi spune ce are maşina mea? fâl fâl din gene

- Nu ştiu domnişoara, NU ŞTIU!!!!!! Îi mai dîm o cheie mâine dimineaţă şi asta e!

Şi de-aia zic. Nu mai urlu, nu mai dau în judecată. Sunt perplexă, am ochii sticloşi de atâta perplexitate. O să rămân totuşi politicoasă, ca să nu o iau razna.