Băi ce puţin a stat Abrazos Rotos pe ecrane....

Feminina recomandă - Activităţi în 2

Am jucat aseară Prince of Persia şi boy! ce repede a trecut timpul. Eu, feminina am iniţiat iniţiativa, am desfăcut ambalajul şi am făcut puppy eyes să-mi bage şi mie cineva cablurile pe unde trebuie. Jocul este foarte cool şi dacă te uiţi atent, floricelele au o grafică super. Plus că Prinţul Persiei se scarpină în cap atunci când îl ţii jumătate de oră într-o văgăună mică ca o ulcică fiindcă nu îţi iese NEAM the wallrun.

Sigur că m-a sufocat iubi până la urmă şi i-am cedat locul, dar cu skill-urile mele de cititoare a manualului de utilizare şi cu îndemânarea lui iubi, l-am scos pe Prinţul din văgăună şi l-am reunit cu Elika, what's her face...

Realizarea cu care personal mă mândresc şi pe care o voi trece în CV este aceea că atât am insistat pe langă iubi "Apasă L2 să vorbim cu Elika!!" încât am primit la final Trofeul Companion. How feminine is that? :) Am întâmpinat probleme şi au apărut disensiuni în echipă în momentul luptei mele cu un morman de noroi care avea o sabie mai mare decât a mea. Iubi nu poate concepe pararea unei lovituri, pentru el existând doar atacul. Dar eu ştiu mai bine şi l-am trimis pe motherfucker la plimbare. Pam pam.

Astfel, dragă Mihaela Tatu, având în vedere cele expuse mai sus, cred că putem doborî mitul conform căruia o feminină nu se poate interpune între un bărbat şi jocul său pe PS3. O să revin cu un post despre cum poţi să-i dai unui bărbat câinele afară din dormitor. Încă nu am reuşit, dar fac progrese.

Mărturisesc

... că ieri de dimineaţă mi-a ieşit în cale o platformă care ducea o maşină parcată ilegal la centrul de pe Străuleşti. Şi dacă tot eram în curbă şi încetinisem, iar ea, platforma încetinise să intre în curte şi ne priveam în ochi, am zis să-i arăt un semn de pace şi să-l înjur cu sete. Which I did.

... că plecatul cu prietenii oriunde, chiar şi până la iarbă verde este foarte dificil. În zilele noastre mai bine îţi bagi un pai în ochi, sau ieşi afară în ploaie dezbrăcat în timp ce te loveşti peste picioare cu o ştevie lungă, decât să planifici ceva în grup. Poate sunt ai mei defecţi...

... că de fiecare dată când vreau să încep să zic "Nu" şi "Nu pot" îmi ies în cale tocmai cele mai dragi persoane şi atunci nu ştiu ce să fac. E karma.

... că nu îmi place să stau degeaba pe termen lung, să mă moleşesc fizic şi psihic, dar vreau o duminică a mea, cu draperiile trase, să mă uit la Harry Potter toată ziua.

... că mi-e frică de întuneric şi de fiecare dată când stau în întuneric văd fix figura creaturii din Labirintul lui Pan.

... că am încercat treaba asta cu responsabilităţile şi mi s-a cam luat.

... că am încercat treaba asta cu feminismul şi eu de fapt vreau flori, să fac tarte şi copii.

... că mi-am făcut blog ca să nu-mi sufoc creativitatea şi pierd timpul vorbind numai despre mine.

... că am aflat foarte târziu că Tibetul nu este în India şi am crezut, până luna trecută, că Spania are preşedinte.

... că sunt rea cu cei din jur, dar sunt mult mai rea cu mine. Asta e o chestie pe care multă lume o uită. Aşa că dacă ai un şef al dracului sau un prieten prea, prea perfecţionist nu trebuie să simţi altceva decât milă pentru nopţile dese pe care nu le doarme.

... că înjur cu plăcere.

... că nu îmi place jazzul at all şi cred că oamenii care îl ascultă sunt nişte snobi "cu toatele".

... că eu în secolul 21 tot nu înţeleg homosexualii şi perverşii gravi [care sunt în legalitate desigur], dar sunt all for sexy lesbians :)

... că îmi place să experimentez, dar sunt dispusă să fac la infinit un lucru care îmi place, în fiecare zi, în acelaşi fel.

... că nu cred în Iisus şi fecioare, dar am un Dumnezeu şi îi invidiez pe cei care cred în Biserică. Sunt nişte oameni norocoşi fiindcă tot timpul vor avea un sprijin.

... că deşi am turuit neîncetat despre mine, sunt o bună ascultătoare.

... că sunt acuzată că plâng prea uşor, dar prefer să plâng cu gura închisă decât să vă povestesc şi să vă explic pe uscat :)

... că pentru mine arta s-a cam oprit în secolul trecut. Muzica, pictura, poezia şi mai ales moda, că nu sunt feminină degeaba.

... că nu îmi plac oamenii care nu au simţul umorului şi al ironiei. Cred că sunt proşti -exact cum se aude- şi mă irită rău.

... că devin din ce în ce mai rea când îmi este foame.

... că iniţial vroiam să mărturisesc faza cu maşina şi că nu mă deranjează cacofoniile, dar m-am setat rapid pe spill the beans.

poza de pe flicăr

Citatul zilei

"Ar fi mai simplu si mai profitabil pentru toata lumea daca vacanta "de vara" s-ar distribui egal pe cele 12 luni ale anului. Vreme frumoasa se gaseste intotdeauna undeva pe lume."

Brad Florescu pe amazingrace.ro

40 is back in black!

Am observat că în preajma vârstei de 27 de ani unele femei se simt puţin prăfuite, se tund bob şi îşi cumpără mărgele colorate, eventual se despart de prietenul din liceu ş.a.m.d. Generalizez, dar pur şi simplu ştiu ce vorbesc :). Din câte ţin eu minte, etapa asta se petrecea spre vârsta de 30 de ani, când femeia simte nevoia de schimbare, îi ticăie ceasul biologic şi în general este victima propriilor ovare. Perioada asta de nesiguranţă şi neobosită tranziţie are its perks, cum ar fi, în orice ordine, proprietatea sânilor de "a sta", proprietatea părului de a străluci, proprietatea gratuită de a fi tânăr...

Adevărul este că am văzut filmul "The Rebound" cu Catherine Zeta Jones şi Justin Bartha şi, cum ar spune Carrie Bradshaw, I got to thinking. Este o comedie romantică, deoarece acesta este singurul gen de film acceptabil pentru o feminină. Nu numai că mi-a plăcut scenariul şi de CZT, dar m-a şi inspirat cu privire la vârstele femeii. Trebuie să recunosc faptul că sunt ATÂT de feminină, încât nu am putut ridica dintr-un folder "Al doilea sex" de grea ce era până şi în varianta pdf, dar am blog, opinii şi 20 de minute în care pot să fac ce vreau!

Cred că vârstele femeii se schimbă de la deceniu la deceniu sau de la o epocă la alta aşa cum, din păcate, argintiul este noul negru şi eco este noul snob. Întotdeauna am invidiat femeile mature pentru încrederea pe care au cultivat-o în ele însele. La 40 de ani, o femeie o poate lua lejer de la capăt aşa cum ni se arată la Hollywood şi tind să cred acelaşi lucru. La această vârstă pe care nu ţin neapărat să o fixez, dar insist că şi anii contează, o femeie ştie exact cine este, ce poate să facă şi în câte direcţii ar putea să o ia, dacă ar vrea. Este vârsta la care femeia are voce şi începe să scape de inhibiţii, de aceea vedem atâtea nemţoaice de aceeaşi vârstă pe plajele de nudişti :)

Mă uit cu speranţă la aceste femei care, deşi uşor uşor pierd nişte atribute superficiale, dar oh so praised, câştigă mult pentru ele însele şi îmi reamintesc că we've come a long way.

It's a kind of tragic

Nu merge liftul firmei, fapt ce a generat o uşoară panică printre colegi, deoarece biroul nostru este la etajul 3 al clădirii de 5 etaje. Se dau telefoane şi se cer informaţii pe ton confidenţial, ca să nu se pancheze masele, în legătură cu "afacerea liftul". "Când?" se murmură cu privirea neagră lângă espressor. "Deja au trecut 5 ore...Când?"

Poveste de dragoste moderna

Un post scris pe genunchi: Feminina avea o prietena si un prieten, ambii inteligenti si haiosi. Cei doi prieteni s-au gasit sexy intr-o zi hormonala si acum femininei ii vine sa-i stranga de gat pe amandoi. Desi ii iubeste foarte mult. Really.