30 martie 2009

Cunosc niste femei minunate Part II

În maşină cu prietena mea, la o oră după ce i s-a dat Preavizul (fuck, damnit!!):

Eu: Mhhhh.....:(((((((( OMG!!!! !????????!! OMG!!!! OMG???????!!!!!! :(((((((( :((((((((

Ea: Dar ia iute ce trafic liber am prins!

Leapşa

O A U :) Prima mea leapşă! Săru'mâna!
Iote ce zice:

Sunt 35% român.
Testul zice aşa:

Ai tras un pic de răspunsuri pentru că nu vrei să ieşi ăl mai român dintre români. Ţi-e ruşine cu naţionalitatea ta. Speri să ai o slujbă de intelectual în altă ţară, dar te-ai duce şi la cules de portocale numai ca să scapi. Nu-ţi place când alţii flegmează pe stradă, dar arunci gunoaie pe jos. De 1 decembrie eşti ruşinat că ştii că e şi ziua mondială anti-SIDA. Nu dai şpagă pentru că nu ştii cum. (31 - 50 de puncte)

Fă şi tu testul aici.


Dau mai departe la Tomată dacă are chef să depisteze treaba asta.

25 martie 2009

Saturday night at the movies

Sâmbăta asta was the cutest!

Păi de dimineață, după breakfast, ne-am plimbat ca doi iepurași prin pădurea Băneasa cam 2-3 ore, timp în care ne-am întâlnit cu o familie de Bambi. Erau trei mititele și una mai mare, probabil mămica lor. Le-am urmărit şi noi cât ne-a ţinut suflul de copii de oraş, în încercarea de a le trage în poză. Nu am niciun instantaneu bun though... Am mers atât încât oriunde întorceam capul vedeam numai pădure şi covor de verde cu mov şi alb. Şi aerul! rece şi pe săturate. Înainte de sâmbăta asta nu am mai auzit liniştea de foarte mult timp. Atât de bine a fost:


Seara s-a desfăşurat tot low cost: ne-am întins ca nişte motani (că de dimineaţă am fost iepuraşi) la un ceai şi șerbet şi ne-am uitat acasă Revolutionary Road şi Taken.



Vai ce m-am mai enervat la Taken...S-au trezit instinctele feministe în mine, ceva horror! Mi-am dat seama că din cauza bărbaţilor ca gen se întâmplă prea multe cruzimi pe lumea asta. Atâtea de multe şi de josnice încât nici măcar Formula 1 şi CM de fotbal nu le mai spală.
Filmul prezintă îndârjirea cu care un tată de 2m, irlandez şi fost super spion îşi caută şi salvează fiica de 17 ani, răpită de traficanții albanezi de carne vie din Paris. Şi spoiler: îi chinuie pe nenorociţi exact aşa cum merită. Dar ştiu şi am tot citit despre nemernicii ăştia care într-adevăr există şi nimeni nu reuşeşte să îi stârpească - degeaba se adună femeile care au avut contact, direct sau nu, cu atrocităţile astea, în organizaţii şi grupuri de sprijin, ăştia tot fac rău.

Şi ca să fiu feminină până la capăt, m-am răzbunat pe cel mai apropiat reprezentant: boyfriend (aim, shoot, fire - piece of cake!). Parte din răzbunarea mea feminină a fost şi invitaţia la al doilea film, Revolutionary Road, cu Kate Winslet şi Leo. El a adormit pe la mijloc, dar tot a reuşit să îngaime un "vai ce plictisitor este". Filmul este adaptarea unui roman american. Nu ŞTIU asta, dar îmi dau seama. Tema s-a născut din aceeaşi mamă cu Silvia Plath şi Virginia Woolf. Dacă mai puneam şi un Leonard Cohen pe fundal, făceam mizerie în cameră. Foarte bine jucat, cei doi actori sunt fantastici, regia este supermegaexcepţională, iar imaginea este reală, frustă (what a word!). Filmul reuneşte tot ce a fost mai trist în The Hours, Sylvia, Running with scissors, Birds of America, Little children and so on şi mi-a dat senzaţia că am rumegat sârmă de cupru două ore.

Nu vreau să supăr pe nimeni, dar aş fi tare bucuroasă dacă nu s-ar mai face filme ca ăsta niciodată. Eventual dacă se pot face mai multe filme cu The Rock şi cu copii haioşi :)

24 martie 2009

"recessionista"

După fashionista si secretista, apare recessionista. Mi se pare şi firesc...

20 martie 2009

"ceva deosebit" pentru doamne si domni

Nu-mi amintesc exact cum am ajuns pe site-ul D-Mail dar de astăzi promit să îl vizitez lunar! Mi se pare cel mai simpatic şi binevoitor site din lume şi nu vreau să ratez niciuna din ideile utile şi originale care pur şi simplu mi se oferă pe tavă. Ia uitaţi cu ce m-am delectat:

Port-chei diamant. Are forma unui mare inel cu piatră şi BONUS!, poate fi folosit ca portchei. Descrierea este de o naivitatea înduioşătoare: "îl puteti face cadou unei prietene care se logodeste pt. a ii purta noroc sau iubitei Dvs. în loc de inel". Sure, este un înlocuitor perfect. Dacă este vreun mameluc încântat de această opţiune, îl invit la o discuţie.

Lanternă pentru poşetă. Aceasta "lumineaza interiorul posetei, ajutandu-va astfel sa gasiti cele necesare în cateva secunde". NO!

Instrumentul pentru exerciţii Kegel. Este practic înlocuitorul mai ieftin al unui antrenor personal cu care personalmente putem face exerciţii Kegel :) I am amused.

preferatul meu este însă acesta:

Brăţara magnetică pentru bricolaj. Este cadoul perfect pentru un domn pe care nu îl cunosc, dar îmi îmaginez că îl cheama Titi şi este rumeniu în obraji. Unde mai pui că poartă maieu pe sub cămaşă fiindcă aşa îl dădăceşte soţia lui Flori, ca să nu răcească şi are pe lângă maşina de mers la rude, un Trabant peste care stă aplecat 12 ore în fiecare sâmbătă. Soooo cute! A şi normal că îi trebuie o brăţară de bricolaj.

Am văzut că au şi o secţiune cu cadouri picante, I shit you not. Am observat asta abia după ce am calificat site-ul ca fiind binevoitor şi naiv şi am crezut că e timpul să mă răzgândesc.

Dar după ce am confirmat că sunt majoră şi am reuşit să pătrund în secţiune, am găsit acolo numai articole roz, adorabile şi binevoitoare :) GG!

Ah! şi sunt de părere că un domnul inginer or something care a inventat lanterna pentru geantă este cel mai naiv şi binevoitor provider al magazinului.

18 martie 2009

Cunosc niste femei minunate Part I


Discutie in holul firmei:


Eu: Miru, ăstea-s diamante?

Miruna: Da.

Eu: Mhh şi astea din urechi, tot?

Miruna: Tot.

Eu (gânditoare): Eu n-am niciun diamant…

Miruna (distrusă): Eu n-am niciun diamant NOU!!!

17 martie 2009

Un appal motorizat

Este vorba despre mine :)

Cu ceva timp in urma Tomata a lansat un anunt pentru oamenii cu blog si masina si care vor sa se laude cu asta. Intrunind aceste doua calitati plus defectul cu laudarosenia, am trimis si eu, pioasa, o poza cu mine si batmobilul. Multumim, multumim pentru ocazia de a ne afisa impreuna!

Also, dupa indelungi scarpinari pe tartacuta, am reusit sa adaug un banner in care povestesc cum sustin eu blogosfera feminina. I do actually, dar mai draga imi e aia masculina fiindca are un altfel de umor si somehow baietii reusesc sa anihileze impulsul de a-si face poze in tinutele zilnice + deviz vestimentar.