Cum mi-am petrecut ultima jumătate de oră

După ce am blestemat toată ziua de miercuri vremea, autobuzele (în special pe cel în care transpiram de o oră), ecologiştii care recomandă autobuzele şi multe alte ţinte nevinovate, am hotărât că nu se mai poate şi trebuie să învăţ să merg pe bicicletă. Că dacă tot fac un rău naturii că îmi place să merg cu maşina, măcar să mă autoflagelez umpic, nu? Sigur, oricui am spus despre planul meu a replicat "Nu ştii să mergi pe bicicletă, OMG, WTF??!!!" Aş dori să le transmit pe această celor 300 de indivizii care mi-au servit întrebarea asta că sunt un neam de xeroxuri fără imaginaţie. Mulţumesc familiei.

Astăzi mi-am luat laterna şi pălăria de Nancy Drew şi am scos bicicleta pregătită de El la soare, să ne duelăm. Sinceră să fiu, pentru a doua încercare mă descurc destul de bine. I am a natural! De fapt, mint. E al dracului de greu să nu-ţi poţi găsi un echilibru pe două roţi fioroase, timp în care diverse părţi anatomice se strivesc de ce apucă, bicicletă, asfalt. Într-o jumătate de oră cât am avut la dispoziţie am reuşit să-mi rup o unghie şi să mă umplu de .... chestie uleioasă pe picioare dar a meritat pentru că am pedalat în echilibru câte 5-6 metri de vreo 5-6 ori.

Înainte de încălecarea efectivă mă şi visam pedalând ravisantă spre birou, pe podul Băneasa într-o dimineaţă de mai, surâzătoare la gândul că, uite, am timp să ajung şi la Starbucks la Victoriei să îmi iau un Peppermint Mocha Twist Frappucinno fiindcă merg cu bicicleta! Aş fi purtat ceva verde deschis, moale şi sandale cu toc, pentru că pot. În coşulet, o gentuţă de paie şi 2 mere roşii.

Dar pe cine încerc să păcălesc! Eu nu mănânc fructe, decât ciocolată şi carne. Nici paiele nu-mi plac în mod deosebit şi nici nu am vreo rochie verde. Cât despre traversarea podurilor de pe DN1 cu bicicleta dimineaţa, nu pot să spun decât PFFFFF!!! praf cu boi...

Totuşi, ăia 5-6 metri au fost foarte drăguţi...