Mmmneaaaah...

Nu ma topesc dupa curentul asta vintage. Poate pentru ca la noi e si potop de bloguri de haine vintage, meaning piese basic de la 'fo zara, papuci de plastic de la oroarea de bershka sau stradivarius sau alti coclauri de popular fashion. Sigur, se mai da omul peste cap si face rost de rochii din colectii antice de la Marks&Spencer, sau niste pantofi patati de la Bally. Super, n-am ce zice. Dar oare chiar imi doresc sa arat ca in 1992? Ma rog, se spune anii '60, '70 sau '80. Oricum, imaginea e tot din 1992.

In general fetele care tin site-uri de moda, despre moda sau pur si simplu cele care vand haine second hand sau vintage se mai si pozeaza in fusta nu mai stiu de care, midi cu floricele si helanca neagra si geanta de piele incretita si sosete crem. Bravo, te-ai descurcat. Dar de ce te prefaci ca fusta aia ieftina poate fi purtata ca rochie cu ajutorul unei cureluse rochii de lac, pusa la misto? Say...eu ma duc in mall da? Si din mall imi cumpar ca o pitipoanca lipsita de originalitate ce sunt niste blugi (1.108.002 exemplare pe model) sa zicem si o camasuta draguta si scumpa (OK, bumbac, nude) de la un magazin nu conteaza care. Ba mai mult, ma mai duc si la loserii de la Nine West si imi cumpar sandale pe un verde crud si o gentuta asortata (palpitatii? omg?) Oooo! si MAI MULT mai indraznesc sa port la mana un ceas nou si eventual o bratara care nu este handmade.

Sa ma panichez? Arat ca toate fetele din Bucuresti? E grav? Trebuie musai sa arat ca o babuta cu balerini in haine vechi? Nu am stiut :( Sa-mi tund breton? Sa port "straturi"? Da? O centura vintage? Si o fusta pe post de rochie. Ma simt pierduta. A da! si artificiala, neoriginala... Riiiiiiight!

Cand eram la muma acasa, ma obseda o carte pe care nu am reusit sa o citesc niciodata fiind foarte boring pentru mintea mea extrem de feminina. Se numeste "A fi in pas cu idealurile timpului tau". De cand am vazut coperta acestei carti in clasa a patra am inventat o vorba: Hai incearca sa fii in pas cu idealurile timpului tau. Adica lasa ca ne mananca tehnologia de vii si ne implanteaza astia cipuri in creier si mai ales poarta haine noi, apretate, cu eticheta si punguta de carton.

Par exampla, pe Calea Victoriei este magazinul Furla. Foarte dragut, n-am ce zice. Nu cumpar de la ei pentru ca coasta scump si nu ma intereseaza. Dar intr-o zi am primit un cadou intr-o punga alba si batoasa pe care scria cu litere negre si sigure FURLA. No biggie, am auzit de Hermes fara numar fara numar, Balenciaga, mi se falfaie. Dar punga aia era din cea mai prietenoasa hartie, era prinsa cu un metru de panglica lucioasa alba pe care scria vioi furla furla furla furla furla cum stau globurile rosii intr-un brad. Inauntru, o cutie. Carton negru, mat, misterios. Inauntru, o punguta matasoasa. Oh my God lesin desfacand numai ambalajul!! Inauntru un cadou simplu, care mi-e drag si nu conteaza de la ce magazin este cumparat. Ceea ce vreau sa spun este ca exact asa ar trebui sa fie de fiecare data cand o fata isi cumpara ceva pentru sufletul ei sau primeste un cadou de la cineva drag. Si eu am intotdeauna dreptate.