27 aprilie 2009

Eco-nervi

Citesc prin ziare că autorităţile şi-au amintit chiar acum în primăvară că au scremut mai demult două ordonanţe pentru interzicerea accesului cu role şi biciclete în parcuri. Pentru că, zic vocile oamenilor bătrâni (aici era loc de o metaforă cu "tâmple cernite de vreme"), acestea sunt chiar periculoase. Oh, vai... Deci wait o secundă - capitala chipurile creşte verde, dar capitala ar dori să plăteşti amenzi de la 40 la 100 RON dacă ai tupeul să te plimbi printre verdeţuri cum ţi-e ţie mai drag. Şi mă rog dacă nu te poţi plimba în parc, pe unde să o iei? Şi m-am săturat de gluma cu "pistele special amenajate"... Primarul ne promite de o super pistă cu două sensuri în parcul Tineretului, pentru biciclişti. Eu nu merg cu bicicleta, în schimb merg cu rolele şi deja am frisoane la gândul că vor umple parcul cu zgura aia pe care mie nici nu mi se învăt roţile.

Nu-i nimic, mă voi plimba pe lââângă parc, pe trotuar, sure, why not!? O să ţopăi pe borduri şi o să ajung acasă cu plămânii negri şi genunchii juliţi. Sigur că pot face şi asta. Doar am exerciţiu şi anduranţă. Păi în trafic stau şase ani pe zi? Check. Metrou nu am unde văd cu ochii? Check. Parcare ciuciu? Check. Primit amendă pe motiv că sunt gagică şi lasă-i pe nespălaţii ăia să treacă pe roşu că sunt ocupat să te amendez acuma? Check. Un bilanţ onorabil.

Aceste interdicţii vin PESTE faptul că nu ai voie să calci pe iarbă sau ferească!, să te întinzi pe ea. Ce să mai vorbim de un picnic în parc pentru oamenii care nu au maşină să polueze pădurea Băneasa şi poate stau toată săptămâna închişi în apartamentul unde locuiesc cu o gazdă bătrână care are gaze infernale (aşa am auzit că sunt toate)?

Eu ştiu şi văd zilnic că oraşul ăsta musteşte de cele mai rele soiuri de oameni care distrug din plăcere, care nu ştiu să respecte nimic, nici să vorbească, nici să muncească şi care dacă ar avea voie să calce pe iarbă, ar îmbâcsi totul sub ei. Ştiu că practic n-ai cu cine, frate! dar mai ştiu că în ultima vreme parcă parcă cealaltă jumătate, aia cu care poţi să faci treabă şi culmea! jumătatea mai tânără s-a mai şlefuit şi a mai învăţat şi cred că merită încrederea de a sta pe iarbă, de a se plimba cu bicicleta în parc.

Ah! şi a observat cineva ce amenajare peisageră adorabilă a executat primăria peste oscioarele defunctului "La Fitze"? Într-adevăr parcela aceea este acum un loc DEOSEBIT, cu două bănci şi o statuie a unui scriitor plat şi plicticos ca şi atmosfera generală de pe lacul Herăstrău.

Mi-e şi drag de primăria asta, zău.

Un comentariu: