
Dumincă s-a tăiat mielul. Nimic şocant pentru omenire, cu excepţia unor domniţe care mănâncă humus de poftă...
La mine la ţară este cel mai acasă loc in lume. Deşi toaleta este în fundul curţii şi casa este la şosea, trec tractoare, avem pisici urâte şi jigărite, acolo îmi încarc bateriile cel mai repede şi eficient. Acolo e tătăică cu făţuca lui frumoasă şi cu mâinile maari şi brăzdate, care spre deosebire de prieteni, prietene, iubiţi şi părinţi, mă iubeşte fiindcă m-am născut. Nu trebuie să fiu manierată, să stau dreaptă sau să vin acasă numai cu premii şi înalte distincţii, ci trebuie numai să respir, să exist, să îl îmbrăţişez.
Nu ştiu de ce, dar toate visele mele se petrec la ţara. Sigur că am fost basculată acolo în fiecare vacanţă în copilărie, dar mie îmi place foarte mult la oraş printre betoane aşa că nu-mi închipui că visez casa bunicului fiindcă tânjesc după natură sau ceva de genul ăsta.

În spatele casei se întinde o gârlă. Când eram MAI mică făceam baie cu toţi ţiganii din sat şi copii veniţi în vizită la bunici în apa verzulie. Erau zvonuri de râie, vacile făceau baie pe partea cealaltă a podului de noi şi se auziseră şi cazuri de oameni care s-au înecat în vârtejuri de apă acolo. Vara când era cel mai cald, femeile din sat aduceau preşurile în roabe sau căruţuri, intrau jumătate în apă şi le frecau cu săpun de casă. Şi cred că o mai fac şi acum şi fără mine. Era cel mai distractiv sport pe apă! :)



And last, but not least, spre dezgustul audienţei şi cu ameninţări de aoleu! şi esti un monstru! de la jumătatea mai coaptă, am mâncat momiţe. Hi :">

Aaaaand that's a wrap folks!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu