Din lipsă de altceva. Days of our lives

Zilele astea prietena mea a decis să fie intelectuală şi compusă. Eu am decis să mă comport ca sub influenţa marijuanei. Noroc că ne respectăm perioadele...

Eu: no ce faci? (pe lângă faza cu marijuana, am decis să scriu cu accent ardelenesc)

Ea: cetesc un articol fain (şi ea pe lângă că e  intelectuală, mă bisează cu accentul)

Eu: şeruieşte şi cu mine, nu fii pufi

Ea: hai că-ţi dau fwd, că eşti aşa drăguţă (aici o fi maliţioasă?)

Eu: sper ca nu e ăla cu emanciparea femeilor din the economist.... coz I don't believe that shit

Primesc mailul care zice: Germenii modelului politic interbelic de tip fascist în regimul politic român contemporan - prezidenţial, direct şi populist.

Eu: mno, titlul mă dă gata

Ea: e genial tipul

Eu: şi m-a văzut şi [insert nume de şef here] hlizindu-mă

Ea: a lucrat şi cu noi tipul
Aş vrea să îi mulţumesc prietenei mele pentru încredere, deşi în continuare râd de la o bucăţică de cioco de parcă aş fi ingerat marijuana la plic şi promit să dau gata acest articol de 4 pagini până luni, pentru că pare atât de juicy!

Vară-mea

Un fel de little miss sunshine, codiţe, burtică, clasa I.  Eu sunt zâna zânelor, evident fiindcă am părul lung. Mno şi aseară m-am dus pe la ea şi pe la me-sa mai ales, mătuşi-mea să vomit păţanii, să fumăm ţigări pe ascuns ca să zic azi pe blog. Anywho şi a băgat tuşi nişte şniţele a la fransee cu cartofi reţetă specială, murături, nebunii. Şi tuşi ca o cloşcă cu "Hai să-ţi pună mama câteva şi la caserolă să mănânci la corporaţie", eu zic "Nu iaşte nevoie...", ea zice "Mno hai că ştiu eu mai bine" şi zic "Hai..." şi perişoara muşcă un cartof şi îl pune înapoi în caserolă: "Mâine când mănânci la serviciu, să vezi cartoful şi să te gândeşti la mine". 

Am leşinat în diabet tip II, 'z dai seama...

Coltisorul femininei

No, eu şi viitorul soţ nu împărţim aceeaşi baie. A lui e ca o grotă, a mea e ca o bezeluţă. Dar uite că iubi a poftit astăzi la bezele în lipsa mea şi a tras nişte poze care mie mi se par foarte "drăgu". Hai pupici.

Care e misoginul...??

E logic sa fim violate! E pur si muove! Evrika! Cum de nu mi-am dat seama? Nu o spun gagicile de la flu, o spune un nene de la Poliţia Capitalei. Sinceră să fiu mă aşteptam să fie un curs 101 de urcat în lift,primul topic: Cum să ne ţinem picioarele într-un X cât mai strâns. Dar m-am obosit să citesc articolul şi am fost dezamăgită. It came from a guy...

Cum să devii o bârfitoare de succes? Mor de curiozitate să aflu! În sfârşit cineva şi-a dat seama că femeile nu-şi au locul la munci mişto, aşa cum prevede secolul în care ne aflăm. Bârfoteca în schimb ar trebui să se studieze la seral la şcoala profesională "Şi ele gândesc"  între un curs de dans la bară şi şmotrul zilnic al casei. Asshole...

Fără nicio legătură cu topicul de mai sus, iată un cântecel care mă făcea să rând în liceu:

Chestii overrated in viziune feminină

Ar fi Kate Moss. Arată cam ca Ţaţa Floarea din punctul meu de vedere. Este urâţică şi căzută pentru frageda vârstă de 30 de ani care este noul 25. Se îmbracă numai in blugi şi maieuri şi pică sartorialiştii în freză după stilul ei casualchicdrugaddicted. În orice caz, sunt convinsă că sartorialiştii au o denumire şi pentru asta. În plus este crăcănată şi participă la dineuri oficiale cu sfârcurile la vedere. No, bravo...
Renee Zellweger. Da' chiar nu vede nimeni cât e de urâţică? Nici nu-mi dau seama ce fel de actriţă este având în vedere că de fiecare dată când încearcă să ne arate ea ce a învăţat la şcoala de actori, i se întinde faţa ca o prelată şi arată ca o pâine pe un corp.
Matt Damon. Toată lumea trăieşte cu impresia că este un actor bun. You know..."un actor bun". Gen Sir Anthony Hopkins aşa. Din păcate este foarte foarte fad. Adică...nu poate face cineva mai carismatic toată treaba lui? Cum ar fi...the Rock?
Le fabuleux destin d'Amelie Poulain. De gustibus, într-adevăr. Nu am reuşit să-l văd până la capăt deşi am încercat de două ori. Ştiu că este un film foarte feminin şi ar trebui să fie în topul preferinţelor mele. În schimb l-am găsit neverosimil şi foarte plictisitor. De Audrey Tatou nu mai zic nimic...

Coco avant Chanel. Un film pe care nicio fashionistă nu l-a pierdut cum nu a pierdut nici ocazia de a-l lăuda. Jocul actoricesc al lui Audrey Tatou a fost de asemenea lăudat, probabil din inerţie. Tipa nu a făcut decât să stea cu botic tot filmul şi să belească ochii mari, French style. Povestea este pur şi simplu cinică şi ne ilustrează cât noroc a avut Gabrielle Chanel în viaţă. O poveste de Dorobanţi care din fericire s-a lăsat cu o revoluţie vestimentară şi de mentalitate. Am plecat de la film cu gândul că Coco Chanel a contribuit gros la emanciparea femeii, dar filmul este overrated.

Eternal Sunshine of the Spotless Mind. Când mă uit la Kate Winslet în ce hal arată mi se face frig. Toate personajele se îmbracă atât de trist în fimul ăsta încât îmi crează o senzaţie de disconfort. După primele 20 de minute din film am început să-mi fac bucle, aşa că despre acţiune nu pot spune multe. Singura parte care a scos un "mmmbine" de la mine a fost lupta lui Jim Carrey cu aparatul care îi ştergea imaginile cu iubita lui din memorie, momente în care proiecţia ei îl ajuta să fugă de efectele acestuia, or something. Deci nu.

De veghe în lanul de secară. Eu nu mă pot conecta la această poveste. Ritmul este bun şi personajul este foarte haios, dar parcă suferă de ADD. Am lăsat-o la jumătate. O carte zgomotoasă.
Fram, ursul polar. Ay Hesus... Să se arate ăla care a trecut de partea introductivă că eu mănânc un exemplar!
Pufarinele. Nu contează din ce sunt făcute şi ce coloranţi au pe ele. Ideea este ca sunt foarte nepractice, tot timpul se lipeşte câte una de tine ca o larvă şi pungile se deschid aiurea mereu. Nu înţeleg faza cu pufarinele...
Şampoanele profesionale. Părul este mort. Wash&Go este arhisuficient. 
Bulgaria. I had the worst time of my life. Poate am nimerit eu prost, poate vremea, poate pana. E ieftină şi se mânăncă bine în anumite locuri. Unlike Grecia unde se mănâncă bine peste tot. Dar eu nu caut crăpelniţă. I'm sorry.
Lista rămâne deschisă pentru că sunt foarte dezordonată şi nu mă pot aduna. N-am mai scris compuneri din liceu şi se vede. În plus, am senzaţia că nu am băut destulă cafea de dimineaţă. MAI MULT, mi-a zgâriat un nene maşina de dimineaţa în timp ce eram parcată, and in my car.  Apoi m-a ignorat şi s-a comportat ca un bou cu servietă. Dar îmi păstrez optimismul!

Odiseea continuă

Am rămas fără şerveţele. La începutul săptămânii aveam o cutie întreagă. Acum am o cutie goală şi asta pentru că bocesc în fiecare zi. Sunt în faza în care caut Cântecul pe care voi dansa cu soţul (oh...gizăs...) la nuntă. Nu este obligatoriu dar aşa este drăguţ.

Am pus pe listă Jason Mraz - Lucky, ca să îi reamintim lui Iubi ce noroc a picat pe capul lui. Am mai pus My first, my last, my everything a lui Barry White dar aş fi ipocrită.  Şi Brown eyed girl, dar ar însemna că am petrecut 3 ani degeaba încercând să-l conving că am ochii negri ca abanosul şi pielea albă ca zăpada...

Dar nu de asta plâng. Căutarea este foarte drăguţă. Problema este că la fiecare melodie îmi şi imaginez momentul dansului şi mi se umezesc aşa ochii de emoţie. Honestly, nu ştiu cât mai pot duce.

Dar asta e OK?

Cadoul perfect

De fiecare dată când se apropie vreo sărbătoare care se lasă cu cadouri, ziua mea sau pur şi simplu sunt down (de 2 ori pe lună) mă gândesc la ce aş vrea să primesc moca, as a gift. Şi de cele mai multe ori îmi imaginez gentuuuuţi, pantofiuuuţi, vouchere la spaaaa, de-astea. Destul de simplu şi limitat, zic eu. 

Anul trecut de ziua mea am primit The Bag de la prietenul meu. M-am bucurat ca o văcuţă în lanul de whatever mănâncă văcuţele! Am zis că niciodată nu o să mai port altă gentuţă (decât dacă primesc The Bag din colecţia nouă). Până a doua zi de dimineaţă când prietenul meu a zis să mă facă praf şi a cules flori de toamnă din grădină şi a gândit el un aranjament foarte cool şi mi-a lăsat florile pe noptieră, să fie primul lucru pe care-l văd când mă trezesc - picture attached. Motiv pentru care am decis să-i curm zborul şi să MĂ MĂRIT CU EL!!!